Rapid câștigă cu 2-0 partida cu Corvinul, dar nu aceasta este știrea zilei. Știrea zilei este că Daniel Pancu a fost reclamat la CNCD! Dragi cititori, stimați telespectatori, radioascultători și internauți, avem un prim semn, atât de necesar, de însănătoșire a societății! Societate care iată, produce anticorpii de care avem nevoie pentru a lupta cu acest flagel al discriminării.
Vestea s-a răspândit pe site-uri după meciul Rapidului de la Zenica (scor 3-4), acolo unde galeria gazdelor, cu nervii întinși la minim din pricina programei universitare încărcate, l-a băgat pe Pancu în colocvii și semninarii: “Pancule, române, intră în UE!” Aceasta a fost urarea de bun venit a celei mai educate (în sens formal, desigur) peluze din țară. Diplomă de licență, master și pe alocuri doctorat din acela cu plagiat de la omologi din București. Și asta doar pentru că Pancu a fost prins cu mâna în clasamentul lor, de unde a sustras 3 puncte, lăsând în loc, la derută, 4 boabe. Fini observatori, spectatorii prezenți pe stadionul din Zenica la derby-ul cu Rapid au constatat că oaspeții sunt, în fapt, o mare familie și au extins cu generozitate urarea de bun venit la toți oaspeții de pe Zenica Arena. Fără pic de discriminare, pentru ca nimeni să nu se simtă exclus. Lăudabil, pentru că, vorba aia, pe măsură ce te deplasezi spre vest chiar nu e loc de miticisme. E loomea altfel, domne!
Arbitrii, observatorii, comentatorii TV, presa în general și opinia cât se poate de publică au tratat relaxat momentul; așa cum tratezi normalitatea, gen. In presă există o regula de aur: normalitatea nu e o știre! Niciodată! Suntem oameni serioși, ce naiba, nu ne alintăm și nu facem din țânțar armăsar.
În aceeași etapă, la Sfântu Gheorghe, arbitrul Flueran, a decis că ce e mult e prea mult și a întrerupt partida pentru scandările xenofobe ale galeriei dinamoviste prezente la meci. Galerie cu review-uri pozitive dealtfel, din moment ce deși bifează cu succes și xenofobia și rasismul, e penalizată doar pentru prima abatere. E clar ca lumina zilei că ceea ce ne deranjează e xenofobia. Pentru xenofobie întrerupem meciuri, pentru xenofobie a fost “săltat” și Pancu. Rasismul e, în teorie, nasol și indezirabil; în practică e cel mult amuzant.
“Țigan” nu e un apelativ rasist, nu trimite la o asociere cu o minoritate pe care o desconsiderăm, e doar o poreclă din lumea galeriilor. Chiar și a celor civilizate, cu ADN universitar. Indivizii se pot înșela, dar presa în ansamblul său și opinia publică niciodată. Când ne-am ofuscat plenar pentru Zenica nu am fost ipocriți. Nici când ne-am amuzat superiori de fiecare data când la derby-uri stadioanele răsună de “Am avut și vom avea mereu”. Pentru că e doar o poreclă, am stabilit asta și cine suntem noi să judecăm subcultura de stadion?!…
“Fiindcă „U”-i un nume sfânt,/ E simbolul tinereții/ Și al iubirii pe pământ.” Tinerețea este, până la proba contrarie, veșnică, dar iubirea are limitele ei. Mai ales iubirea pentru aproapele tău. Nu ne plac miticismele, le disprețuim, dar importăm cu entuziasm de la sud toate manifestările ultraseriei de Dâmbovița.
Pentru asta a fost băgat Pancu la dubă. Metaforic, desigur. Facem abstracție de faptul că Pancu se face de fapt vinovat de exhibarea unui patriotism de vodevil și de exprimarea unei realități din lumea fotbalului și ne concentrăm pe subiect. Dacă Pancu ar fi spus “Să-mi vină Bergodi în țară, să-mi bată jucătorul pe teren?!” era acceptabil? Adică ne deranjează eticheta de “străin” lipită la nervi pe antrenorul Bergodi? Pe ideea suntem cu toții cetățeni europeni, suntem o mare familie, suntem cu toții peste tot acasă? Nu, porțile nu ni se deschid, dar ați prins ideea.
Personal, pot fi de acord cu asta, dar propun pe cale de consecință interzicerea sintagmei “italianul Bergodi”, sau “antrenorul Italian”, întrucât induce ideea subversivă a alogeniei lui signor Bergodi. Cum ar fi să amendam toți redactorii și comentatorii care se exprimă astfel? Dar ce spun eu “amendăm”… ar trebui cu toții reclamați la CNCD! Chiar nu i se pare nimănui că alunecăm ușor, imperceptibil practic, spre un ridicol absolut?
În lumina evenimentelor recente, pare evident că exprimarea e xenofobă și discriminatorie. De ce nu am avut decența de a scrie “Bergodi, europeanul care-i face pe Becali și pe Șucu să-și muște mâinile de ciudă (…)”? Sau “Ființa umană e all-în în lupta din play-off.”… Asocierea Bergodi – străin ne deranjează, e xenofobie. Meciurile sunt întrerupte de arbitri doar dacă una dintre combatante provine din Harghita sau Covasna. În schimb, utilizarea termenului “țigan” în scop insultător, peiorativ, batjocoritor, depreciativ, disprețuitor, la adresa unui rival e doar un motiv de bună dispoziție. Un exercițiu de auz selectiv și de ipocrizie.
Am dat exemplul meciului de la Cluj doar pentru că e cel mai recent eveniment de acest gen. Sunt SUTE de astfel de exemple în care deontologii presei sportive au tăcut (în cel mai bun caz), sau au privit îngăduitori și partizani (de cele mai multe ori). Să îl trimiți pe Pancu la CNCD pentru apelativul “străin” e absurd. Cum la fel de absurd e să pretinzi că lupți cu xenofobia, dar rasismul e acceptabil. Sau poate rasismul nu se referă chiar la toate etniile, ci acționează selectiv.
Și toate astea într-un sport în care acuzatul are de luat multisprezece salarii de la un club care a intrat în insolvență, dar a transferat 10 jucători în cele 24 de ore dintre două interdicții la transferuri. Și care concurează în prima ligă, la a doua insolvență. Împreună cu alt club care a experimentat insolvența cu repetiție, în timp ce ăia pe care toată lumea are (și, important, a avut) boală au fost retrogradați pentru insolvență, eveniment care a condus la faliment. Un fleac… Avem așadar o problemă cu fondul, în sensul că nu ne interesează, nu e important și facem „maradona” ca în spate la Inter cu problemele cu adevărat serioase ale fotbalului. În schimb, suntem specialiști în formă și politically correctness. Ceea ce e bine, să nu mă înțelegeți greșit; orice talent trebuie încurajat și promovat.
2-0 cu Corvinul, cu goluri marcate înainte de minutul 75, e un scor care poate lăsa impresia unui meci simplu. Ei bine, nu a fost deloc așa. Surprinzător (pentru mine, cel puțin), Rapid a cedat inițiativa Corvinului în prima repriză. Și senzația a fost că Pancu a premeditat asta, pentru că deși mingea a stat minute bine la oaspeți, antrenorul Rapidului a supervizat calm ostilitățile, ca și cum asta ar fi cerut băieților săi. Ceea ce, pentru un meci cu Corvinul pe Giulești pare cel puțin neobișnuit, dacă nu nepotrivit.
Stadionul avea o energie bună, echipa venea cu moral bun de la Cluj, așteptarea era să iei adversarul pe sus. Lucru care nu s-a întâmplat, iar expectativa Rapidului a stins și energia stadionului. Ceea ce ar trebui evitat. nu doar pentru că deconectezi echipa de public, ci și pentru că atunci când lași mingea adversarului, acesta chiar poate înscrie. În plus, când ai în teren jucători ca Dobre. Moruțan, Kamara și Stojilkovic, sau fundași laterali capabili să centreze ca Onea și Latif, este în neregulă să nu iți propui să ataci o nou-promovată pe Giulești.
Primul paradox chiar acesta este: deși a părut să controleze repriza, Corvinul nu a avut ocazii. Ambele echipe au avut câte un gol anulat pentru offside, dar ocaziile au aparținut Rapidului (Grameni și Dobre). Mă așteptam că la pauză Doumbia (lent, cu tehnică sub nivelul colegilor) să fie înlocuit cu Bubanja. Pentru că Doumbia, spre deosebire de Vulturar, e un închizator care frânează jocul la mijloc.
Nu s-a întâmplat asta, dar Rapid își face meciul ușor în minutul 59, atunci când Onea scoate penalty la duelul cu Neacșa. Dobre marchează cu o execuție sigură, după care, doar două minute mai tărziu, tot el ratează o situație rarissimă după ce recuperează și scapă singur cu Sandu. Ocazie uriasă, dar în care nu poate fi acuzat pentru că a finalizat și nu a incercat pasa la Stojilkovic.
Soarta punctelor se tranșează în minutul 76, când Onea (practic omul meciului) îi oferă un superb assist aceluiași Dobre, care marchează în stil de atacant de careu. E 2-0 și conturile sunt încheiate. La fel de paradoxal, deși nu a controlat absolut deloc jocul în repriza secundă, Corvinul ratează două ocazii mari după 2-0, pe final de meci. Mai întâi, în minutul 83 Gillard trimite în transversală (cred că Doumbia deviază șutul), pentru ca în minutul 88 Ungureanu să scoată excelent un șut complicat al lui Fabry.
Rapid câștigă așadar un meci în care valoarea individuală (net superioară) a fotbaliștilor și-a spus cuvântul. Asta nu scade nicidecum din meritele Rapidului, însă nu jocul ofensiv lucrat este aducător de puncte, ci mai degraba valoarea fotbalistică a jucătorilor.
Două chestiuni surprinzătoare și în ceea ce privește schimbările: Jambor îi ia locul lui Stojilkovic, probabil într-o încercare de a salva o investiție care (credeam că e deja clar pentru toată lumea) e neprofitabilă. În condițiile în care Kodor, dacă ar primi minute, ar putea deveni una aducătoare de profit în viitor. Apoi, intrarea lui Bubanja îl trimite (din nou) pe Moruțan în bandă, pe care o fragilizeaza defensiv. Exact ca la Cluj. Sau ca la Galați. Chestiune care pare să ne surprindă, și pe care o reparăm minute bune mai târziu, când trecem într-o apărare cu 3 fundași centrali și Pop în locul lui Moruțan. Care chiar putea fi schimbat la 2-0.
Sincronizarea jocului cu atmosfera stadionului (jucăm acasă, pe Giulești!) trebuie să ne preocupe, dar totul e bine când se termină cu bine. Rămânem sus, agățați că ciulinele de blana câinelui, iar asta ne da încredere. Și ne face să privim cu optimism derby-ul din etapa viitoare. Să fie fotbal, dar mai întâi în Cupă!