Pentru Rapid, Miercurea Ciuc e o cunoștință veche. În istoria recentă, Rapidul lui Pancu a pierdut pe stadionul ăsta în Liga 2, dar a și început cu victorie playoff-ul renașterii cu Miță Iosif. La Miercurea se joacă de mult fotbal, clubul local numindu-se, la un moment dat, chiar…Rapid.
Renăscut după 2010, Ciucul fotbalistic ajunge astăzi, cu finanțarea de peste graniță, să joace în prima ligă a României, într-un demers în care nu fotbalul în sine e principalul argument. Ar fi și imposibil, pentru că pe argumente pur economice, un oraș de dimensiunea Ciucului nu ar putea susține un club de fotbal de prima ligă.
Mai ales într-o geografie în care hocheiul este de departe sportul rege. Dealtfel, hocheiul este și primul sport practicat de rapidistul ciucan Robert Ilyes, cel care a început fotbalul la Rapidul din Ciuc și a jucat 5 sezoane la Rapidul din Giulești, cu care a câștigat un titlu, o Cupă și o Supercupă. Fotbalist, nu jucător de fotbal!
E deja a treia etapă și impresiile sunt net pozitive. Strict fotbalistic, după 3 sezoane dezamăgitoare, cele 3 etape scurse din actualul sezon par decupate dintr-un film în care Rapidul nu a jucat în ultimii ani. Desigur, asta și pentru că așteptările s-au recalibrat, dar sentimentul pozitiv rămâne. Da, Rapidul a pierdut iar controlul jocului minute bune în repriza a doua, dar nu asta e impresia cu care rămân. Sunt cel puțin 2 lucrui mult mai importante decât asta.
Dinamo a ajuns sezonul trecut în playoff înaintea noastră, printre altele, pentru că a început bine. U Cluj a ajuns în cupele europene și pentru că a sprintat în debutul sezonului. “Victoriile aduc victorii” nu e o vorbă goală de conținut; e un adevăr din înțelepciunea populară a fotbalului. O echipă se construiește în liniștea pe care clasamentul o aduce, iar jocul se clădește pe fundația încrederii aduse de victorii.
A fost Ciucul un adversar slab? E irelevant. Dinamo (contracandidată la playoff) a lăsat acolo 2 puncte, iar clasamentul e tot ce contează la final. Prima repriză Rapid a încheiat repriza cu 73% posesie, dar undeva prin minutul 30 posesia depășise 80%. 73% este, de exemplu, posesia Rapidului în repriza a doua cu Slobozia, sezonul trecut pe Giulești. Repriză în care am alergat cu disperare după golul victoriei, venit în prelungiri.
Din nou…a fost Ciucul o echipă slabă? Nu asta e explicația. Pe același stadion, acum 2 etape, presată și de scor, Dinamo a reușit la rândul său o astfel de posesie, dar a încasat două goluri și nu a lăsat aceeași senzație de control a reprizei. Sezonul trecut același Rapid (aproape literalmente același) a jucat și la metalul Buzău și cu Afumați, fară a reuși să țină astfel de minge. Da, fotbalul nu e matematică, regula de 3 simplă nu e lege în fotbal, dar schimbarea din jocul Rapidului în prima repriză e evidentă, mai ales pentru o echipă la care jocul de posesie reprezintă o suferință cronică, de ani de zile.
Cu Pașcanu și Koljic accidentați, Gâlcă a început meciul de la Miercurea Ciuc într-un 4-2-3-1 cu Stolz – Onea, Ciobotariu, Kramer, Borza – Keita, Hromada – Dobre, Christensen, Petrila – Jambor În prima repriză gazdele au reușit doar două raiduri periculoase în careul nostru, Rapidul controlând categoric și total jocul în restul timpului.
Gâlcă a încercat să dea cursivitate jocului cu Christensen avansat în linia de 3 din spatele vârfului, dar cred că dacă l-ai pune să aleagă un singur transefer în vara asta, pe poziția asta l-ar face. Christensen nu e regizor, rolul în care se simte cel mai bine e cel de inter în 4-3-3, iar jocul de posesie dorit de Gâlcă cere altceva acolo în față.
Ilyes s-a aparat într-un 5-4-1 menit să aglomereze spațiile și să nu permită desfacerea jocului în extreme. Într-adevăr, nici Dobre și nici Petrila (în ciuda golului marcat) nu au prins o zi strălucită, dar cu atât mai important e jocul prestat de Rapid, pentru că victoria nu a mai fost una de autor, ca la Mioveni, ci una de echipă.
Din păcate, într-o astfel de repriză și cu un astfel de joc al coechipierilor, Jambor nu a reușit nici de data aceasta să iasă în evidență. A încercat, a fost prezent, are o contribuție importantă la golul 2 (când demonstrează că știe să joace și din prima), dar jocul său arată încă lipsa de siguranță și neîncredere.
Cred că în repriza a doua Gâlcă a încercat să repete scenariul reprizei secunde de la Mioveni. Cu același scor la pauză, Rapidul a conservat rezultatul la Mioveni, fară a oferi Argesului prea multe șanse de a pune în pericol poarta lui Stolz.
Dacă la Mioveni blackout-ul din jocul Rapidului s-a petrecut în prima repriză, când după goul de 1-0 au urmat vreo 20 de minute de Doamne ferește, la Miercurea Ciuc povestea s-a repetat în prima jumătate a reprizei secunde. Probabil dominarea din prima repriză ne-a făcut să subestimăm un adversar care a intrat decis să își joace șansa de a reintra în meci, iar fazele periculoase au curs în careul nostru. Victoria Rapidului nu e în nici un caz una norocoasă, sau obținută cu șansă însă, la fel ca la Mioveni, un gol marcat de adversar în periaoda de dispariție din joc a Rapidului ar fi complicat foarte mult un meci simplu.
Vestea bună este că Gâlcă a avut reacție, cu două duble schimbări în minutele 67 și respectiv 71. Prima “dublă” a țintit problema evidentă: flancul drept al apărării și atacantul central (Manea și Baroan la Onea și Jambor), iar a doua a vrut sa repare jocul ofensiv (Gojkovic la Hromada și Drilon la Petrila). Sârbul nu a avut însă impact în joc, desi a încercat, fapt care îmi întărește senzația că mijlocașul de construcție e cea mai importantă țintă pentru Gâlcă în vara asta.
Kramer, debutantul de aseară, a avut un debut mai degrabă neconvingător, dar e mult prea devreme pentru concluzii. A ratat o ocazie uriașă în prima repriză, dar nu asta e principala problemă a unui fundaș central, ci slăbiciunile arătate în repriza secundă, în poziții periculoase pentru poarta proprie. Cu o zona centrală care a arătat multe slăbiciuni cu CFR, olandezul trebuie să demonstreze că poate fi un punct de echilibru. Fizicul și experiența ar trebui să îl ajute.
Urmează Botosaniul tocmai lunea cealaltă și trebuie neapărat să rămânem pe traseul ăsta. E timp suficient și pentru recuperare și pentru acumulare și pentru reglaje. Gâlcă a arătat în debutul de sezon că poate ajuta Rapidul; e timpul ca și clubul să îl ajute pe Gâlcă cu întăririle atât de necesare.