Sport

Cazul Andrei Șucu la Rapid. Bogdan Baratky îi dă cea mai proastă veste lui Daniel Pancu

01.11.2026 | 11:02
Cazul Andrei Sucu la Rapid Bogdan Baratky ii da cea mai proasta veste lui Daniel Pancu
Bogdan Baratky spune lucrurilor pe nume după cazul Andrei Șucu de la Rapid. Foto: sport.pictures.eu.
Andrei Șucu, fiul acționarului majoritar de la Rapid, a fost în premieră titular în campionat pentru echipa antrenată de Daniel Pancu. Declarațiile care au prefațat și concluzionat meciul indică fără dubii că, din perspectiva tehnicianului Pancu, mecanismul titularizării a fost unul forțat
ADVERTISEMENT

Punctul de plecare în această discuție nu poate fi altul decât perspectiva antrenorului pe subiect. Nu este nicidecum momentul zero al poveștii, acesta este cu certitudine mai vechi (Pancu l-a găsit pe Andrei în lot), dar declarațiile lui Daniel Pancu exclud contra-argumentul speculației, al presupunerilor, sau al imaginarului. Ele s-au întâmplat aievea; ceea ce ni s-a părut că înțelegem înainte de meci s-a confirmat cu franchețe la final.

Cazul Andrei Șucu. Ghinionul și norocul lui Daniel Pancu

Fotbalul este un fenomen complex și complicat. Mult mai complex și complicat decât pare din afara sa. Pentru a-l înțelege, trebuie să-l observi și să aloci timp observației. Dezvoltarea acestui subiect era, dacă l-am fi interpretat corect în desfășurarea sa, previzibil. Iată ce am scris în finalul materialului dedicat meciului Rapid – FC Argeș, partida în care Andrei Șucu a debutat pe Giulești și a și marcat în cele câteva minute petrecute în teren:

ADVERTISEMENT

“Pe de altă parte, după acest debut Pancu va trebui să gestioneze contextul pe care tocmai l-a creat, pentru că debutul cu gol cere (de data asta cu argumente) alte minute. Pancone, ziceai că Rapidul e club greu? Din seara asta e și mai greu.”

Pancu a crezut și a sperat că minutele pe care avea să i le acorde lui Andrei pe finalul meciului cu FC Argeș vor rezolva, măcar temporar, problema. Problema fiind aceea că orice jucător din lotul unei echipe își dorește să joace. Și orice jucător aflat în lotul unei echipe merită la un moment dat să joace, pentru că de aceea este în lot. Altfel, nu ar fi acolo. Acestea sunt premisele logice și corecte care guvernează jocul de fotbal, nu-i așa?

ADVERTISEMENT

Și probabil așa s-ar fi și întâmplat, dacă Andrei nu ar fi marcat. Oferind și un crâmpei de calitate fotbalistică odată cu golul. Dacă înțelegi fotbalul și viața, era evident că lucrurile se vor dezvolta în această direcție. Copilul a marcat și nu a făcut-o pentru că s-a lovit mingea de el în fața porții. Că a făcut-o într-un context greu de replicat într-un alt joc, asta este deja un detaliu cu grad ridicat de sofisticare. Dar contextul unei noi apariții în prima echipă fusese creat. De data asta cu niște argumente mult mai puternice decât cele care au condus la debutul din prelungiri de pe Giulești.

ADVERTISEMENT

Dacă vă amintiți, la momentul respectiv Pancu spunea că a încercat să îl introducă și cu alte prilejuri, dar nu i-a permis jocul. Nici cu FC Argeș meciul nu era chiar jucat în acel moment, dar Pancu și-a asumat riscul, simțind că nu mai poate amâna momentul și sperând într-un deznodământ pozitiv pentru el. Paradoxal, golul lui Andrei a fost ghinionul lui Pancu, venit de nicăieri.

ADVERTISEMENT

La fel de neașteptat s-a întâlnit și cu șansa. Sub presiunea despre care a vorbit la declarații, Andrei Șucu a primit tricoul de titular cu Csikszereda. Pancu a încercat să îndulcească declarațiile cu argumentul ultimului jucător tânăr care primește minute, dar argumentul cade sub greutatea evidenței. Evidență care în acest context se numește Tape, sau Senciuc. În prima repriză, Pancu are o dublă șansă: Rapid nu primește gol (Ciucul are două ocazii mari și rezultatul ar fi devenit incert dacă oaspeții deschideau scorul), dar nici nu marchează. Pentru că dacă bara lui Stojilkovic din finalul reprizei ar fi fost gol, tripla schimbare de la pauză (declanșată de necesitatea înlocuirii lui Andrei) ar fi fost dificil de justificat. Și atunci s-ar mai fi pierdut probabil încă 15 minute, pentru că regulile nescrise din fotbal spun că schimbările cu scop pedagogic se fac în minutul 60.

Meciul se încheie cu victoria Rapidului, totul e bine când se termină cu bine. Acesta este norocul lui Pancu: Rapid câștigă un meci mult mai important decât valoarea adversarului întâlnit, iar Pancu câștigă timp ridicând capacul de pe oala aflată pe foc de peste o lună, de la meciul cu FC Argeș.

ADVERTISEMENT

Cea mai proastă veste pentru Daniel Pancu

Există oameni, foarte puțini, care și în absența unei funcții formale aduc liniște în încăperea în care pășesc. Nu poziția din ierarhia socială sau organizațională induc respect, ci autoritatea profesională. Pentru că acesta este tipul de autoritate pe care îl aduc în discuție.

Dan Șucu este acționarul majoritar al clubului; adică proprietarul. Are, în virtutea acestui fapt, dreptul de a cere, sau dori lucruri în clubul său? Fără îndoială că DA. Doar cine nu a lucrat niciodată într-o instituție privată poate nega acest adevăr simplu sau își poate imagina altceva. După meci, sub tirul întrebărilor, Pancu spune ceva de genul: “nu este un copil de 17 ani, este fiul patronului”. Și mai spune că nefolosirea lui a fost și în beneficiul lui Andrei, pentru a-l proteja, întrucât nu este pregătit pentru nivelul ligii. Și că a încercat să explice acest lucru.

Iar aici avem de-a face (în opinia mea) cu cea mai sensibilă problemă pe care cazul Andrei Șucu o propune. Imaginați-vă că Mircea Lucescu (Dumnezeu să-l odihnească), ar fi explicat într-o discuție privată faptul că Andrei nu poate face față (pur fotbalistic) la Rapid și în prima ligă în acest moment. Că are nevoie în primul rând să joace la această vârstă pentru a progresa, să joace constant și la un nivel care să îl provoace, dar abordabil în același timp. Adică exact ce a spus și Pancu imediat după meciul cu FC Argeș, vă amintiți? A părut deplasat că imediat după golul marcat de Andrei, Pancu a adus în discuție minute la Ștefănești? Da, ca timing. Pancu a fost inoportun pentru că știa ce avea să urmeze și încerca să evite inevitabilul.

Aceasta este cea mai proastă veste pentru Pancu și pentru ceilalți oameni de fotbal din club. Nimeni nu a ascultat ceva ce fotbalistic avea tot sensul din lume, mai ales venind din partea unor specialiști în fotbal. Ceea ce înseamnă că autoritatea lor profesională, pe subiecte strict fotbalistice, cu argumente strict fotbalistice, este pusă la îndoială.

Andrei Șucu a jucat titular cu Csikszereda în ciuda argumentelor profesionale oferite de antrenor

Cazul Andrei Șucu nu devoalează doar problema autorității profesionale; el explică dintr-un unghi neașteptat și deloc uzual mediocritatea sportivă a Rapidului în condițiile unei abundențe financiare asigurată de acționar.

Andrei Șucu a jucat titular cu Csikszereda în ciuda argumentelor profesionale oferite de antrenor și în ciuda riscului de a pune în pericol un meci dificil nu prin prisma adversarului, ci a contextului de moment de la Rapid. Tot ceea ce înseamnă astăzi Rapid a permis derularea unui experiment care se putea încheia nefericit pe tabelă și în clasament.

Spre lauda lui, am văzut la declarații un Andrei Șucu lucid, mult mai matur decât vârsta din buletin, care a părut să înțeleagă sincer că ceea ce auzise de la antrenor înainte de meci s-a dovedit adevărat. Confruntat cu realitatea, a vorbit el însuși de minute la Ștefănești. Dar problema Rapidului ca întreg este că asta s-a întâmplat, nu a putut fi împiedicat să se întâmple… Mai mult decât atât, nu s-a întâmplat pentru că antrenorul a greșit, nu s-a întâmplat cu Tape, sau Senciuc, nu s-a întâmplat cu un junior oarecare din Academie.

Vestiarul unei echipe este un organism viu, un amalgam de caractere și conștiințe care formează o personalitate colectivă. Și care observă și înțelege aceste lucruri, chiar dacă nu toți indivizii reacționează public la ele. Declarațiile lui Pancu reprezintă ceea ce noi, cei din exterior vedem astăzi. Povestea asta s-a derulat în vestiar și la antrenamente dincolo de ochii noștri, dar în atenția colectivului. Asta știrbește autoritatea antrenorului și încrederea în club. Care împreună afectează capacitatea de a face performanță.

Fotbalul nu înseamnă doar cele 90 de minute de joc, sau doar transferurile pe care un club le face. Fotbalul se joacă 365 de zile pe an, în birouri, în vestiar, în presă, în cantonamente, în relațiile interumane din club. Ceea ce vedem timp de 90 de minute în iarbă este doar un efect al tuturor lucrurilor care se petrec în viața unui club în restul minutelor în care el nu este vizibil pentru privitorul din exterior. Și care sunt mult mai multe și mai importante.