Daniel Pancu a debutat la Rapid București în urmă cu exact 30 de ani, într-un meci disputat în Regie, cu Sportul Studențesc, câștigat de gazde cu 2-0. În acel moment, antrenor la giuleșteni era Ioan „Liță” Dumitru, unul dintre cei mai mari fotbaliști din istoria României. La trei decenii de la momentul în care l-a debutat pe Pancu la Rapid, Liță Dumitru a dialogat pe acest subiect cu FANATIK.
Nea Liță, mai ții minte ce făceai acum 30 de ani?
– Am mintea limpede și acum, dar chiar nu-mi amintesc ce făceam acum 30 de ani.
L-ați titularizat pe Daniel Pancu într-un meci oficial la Rapid, deși Pancone venise de puține zile în Giulești, nu avea 20 de ani și era adus de la o echipă de Liga a 2-a, Poli Iași.
– Ce amintire! Da, mi-am adus aminte, l-am debutat pe Daniel la Rapid. Nu a fost startul fericit, pentru că am pierdut atunci, cu Sportul, dar timpul mi-a dat dreptate apoi, Pancu a devenit unul dintre cei mai importanți jucători din istoria României.
A fost luptă mare pentru ca Pancu să ajungă în Giulești.
– În vremea în care am fost antrenor la Rapid, am discutat cu domnul Copos despre cum să facem din Rapid un club european, profitabil. I-am zis atunci patronului că rețeta este să aducem în Giulești cei mai buni tineri din România. Pancu era liderul generației lui, domnul Copos a reușit să-l achiziționeze.
Daniel a fost adus la Rapid de Grigore Sichitiu.
– Grigore era președinte atunci la Rapid, am colaborat cu el pentru a-l convinge pe Daniel să vină la Rapid. Misiunea lui specială a fost să-l convingă pe Pancu să vină în Giulești, a reușit acest lucru.
Ce v-a determinat să-l aduceți pe Pancu la Rapid?
– Poate toată lumea să mă critice, în orice domeniu, dar la ochiul pe care îl am fotbaliști nu m-am păcălit vreodată! L-am urmărit pe Daniel la Poli Iași, am văzut că, pentru vârsta lui, era un jucător perfect.
Ce atuuri avea Daniel?
– La nici 20 de ani, avea și stângul, și dreptul, și o tehnicitate ieșită din comun. În plus, se simțea că are inteligență în joc și avea ceva ce rar se mai vede acum, mai ales în România: exploda în zece metri. Apoi, știa să atace spațiile și, cel mai important, pricepea rapid ceea ce îi ceream din punct de vedere tactic. Era foarte disciplinat, nu era deranjat de faptul că îi trasam și sarcini defensive.
Multă lume spune că Daniel Pancu putea ajunge mai sus ca fotbalist, ținând cont de talentul lui. Ce părere aveți?
– Eu cred că Daniel ar trebui pus între primii fotbaliști ai generației lui. Nu degeaba a avut randamentul pe care l-a avut cu Mircea Lucescu, în Turcia. A fost dezavantajat de conjunctură, dar și de, paradoxal, polivalența lui. A jucat oriunde i-a cerut antrenorul. Și atacant, și extremă, și mijlocaș de creație, și mijlocaș defensiv. La Poli Iași a fost și fundaș, iar la Beșiktaș – portar! Polivalența fotbaliștilor, pe care o pot avea doar cei foarte inteligenți, e perfectă pentru orice tehnician, dar dezavantajează jucătorul. Dacă rămânea pe un singur post, ajungea mai sus. Eu cred că el era perfect ca vârf doi.
Poate depăși, ca antrenor, statutul pe care l-a avut ca fotbalist?
– Semnele sunt foarte bune. A făcut treabă la naționala de tineret, la CFR, acum a trezit Rapidul. M-aș bucura să ajungă și un antrenor exponențial al României.