De câte ori pe săptămână e bine să mănânci ton la conservă? Tonul este un pește delicios care are beneficii uimitoare pentru organism. De asemenea, spre deosebire de alte alimente se găsește ușor, în numeroase magazine.
Și nu puțini sunt cei care consideră că o alegere economică și convenabilă poate fi chiar tonul la conservă. Acesta este bogat în proteine, se păstrează ușor și totodată, poate completa rapid o salată, ori sandvișuri sau alte rețete.
Deși tonul are beneficii uimitoare pentru organism însă, acesta trebuie consumat cu moderație. Într-adevăr, nutriționiștii îl recomandă, dar când vine vorba de cantitate pot exista câteva probleme.
De câte ori pe săptămână e bine să mănânci ton la conservă? Nu mai mult de trei ori. De vină este un compus pe care tonul îl conține și anume metil-mercur. Acesta este un compus toxic natural legat, care în timp poate provoca probleme grave de sănătate.
Asta înseamnă că dacă mănânci zilnic ton la conservă te poți confrunta cu probleme de sănătate. De vină este acumularea toxică de metil-mercur în organism. De altfel și Agenția pentru Protecția Mediului din Statele Unite (EPA) a tras un semnal de alarmă în acest sens.
Sursa citată explică faptul că un consum de pește precum tonul este una dintre principalele modalități prin care persoanele sunt expuse la metil-mercur. În esență, atunci când mănânci ton, consumi orice metil-mercur care s-a acumulat în corpul peștelui.
Odată ajuns acolo, sistemul uman elimină încet metil-mercurul pe o perioadă de câteva luni, potrivit Healthline. În timp, acesta poate afecta organismul în mai multe moduri. Iar acest lucru a fost confirmat și de studiile demarate de-a lungul timpului.
Chiar dacă nu e bine să mănânci ton la conservă de multe ori pe săptămână, asta nu înseamnă că trebuie să îl elimini de pe lista de cumpărături. Cu toate acestea, este posibil să vrei să alegi mai bine tipul de ton din conservă pe care îl cumperi și să reduci cantitatea săptămânală.
În general, conservele etichetate „ton alb” conțin mai mult metil-mercur decât „tonul light”. Tonul alb provine, de obicei, din varietăți de ton mai mari, în timp ce tonul ușor provine de la omologii lor mai mici.
Având în vedere că tonul mare are o masă corporală mai mare, acesta înghite mai mult metil-mercur în timp, din cauza dimensiunii sale. Prin urmare, înlocuirea tonului alb cu ton ușor poate fi o modalitate de a reduce posibila expunere la metil-mercur.