După 5 sezoane de experimente, în care activitatea numită fotbal a fost descoperită, inventată, redescoperită și reinventată în Giulești, după ce bugete însumate de zeci de milioane au fost irosite și după ce zeci de jucători au fost rulați pe peronul Rapidului, Daniel Pancu este chemat să repună echipa pe șinele performanței sportive. Orice ar însemna asta. Și nu, nu ne referim la play-off, obiectivul contractual al antrenorului, ci la mult visata participare în cupele europene, acest El Dorado financiar al cluburilor din SuperLiga. Va reuși oare Daniel Pancu? Înțelegem împreună perspectiva Rapidului analizând comparativ primele zece etape din ultimele două sezoane (cel în curs și precedentul).
Îmi place comparația cu un turn-around manager. E potrivită și pentru Pancu și pentru situația actuală a Rapidului. Un turn-around manager este acel profil de lider capabil să “întoarcă” la 180 de grade corabia cu inerție mare care este o instituție în dificultate. Are o energie agresivă, își folosește mult mai mult intuiția decât capacitatea de analiză (nu pentru că nu o are, ci pentru că nu are timp de analize sofisticate) și e dispus și capabil să taie în carne vie. Chiar și doar pentru a oferi un exemplu. Acesta este motivul pentru care Pancu a fost adus în Giulești. Bonus, capacitatea sa de a oferi speranță unui public pe care timp de 4 sezoane clubul a reușit să îl ostilizeze.
Principala provocare personală pentru Pancu este aceea de a se metamorfoza într-un căpitan de cursă lungă. Și el și Rapid își doresc o colaborare de minim două sezoane. Rapid pentru că are nevoie de continuitate, iar Pancu pentru că trebuie să confirme că antrenor. Problema este că un turn-around manager are misiuni intense, dar scurte. Pancu nu trebuie să se transforme în SMURD, adică într-un antrenor specializat în salvare-resuscitare, ci într-un manager capabil să construiască după ce resuscitează. E marea provocare a unui tip uneori coleric, nevoit să își găsească echilibrul exact în epicentrul unui vulcan emoțional care habar nu are că echilibrul există.
Începem și aici cu concluzia, pe care o disecăm apoi cu răbdare: Rapidul lui Pancu recuperează balonul mai sus, produce mai multe ocazii și folosește mai mult jucătorii U21, dar finalizează mai slab decât Rapidul lui Gâlcă. Schimbarea principală este în componența și funcționarea mijlocului, pentru că sistemul de bază rămâne 4–2–3–1.
Dacă vă surprinde concluzia legată de finalizare, vă reamintesc că discutăm strict de primele zece etape (inclusiv la Rapidul lui Gâlcă). Rapid are 25,2% mai multe șuturi, 26,1% mai multe șuturi din careu și 22,8% mai mult xG, dar un gol mai puțin în clasament. Să produci cu 25% mai mult pericol la poarta adversă, dar să finalizezi mai puțin – iată o primă problemă. Desigur, vestea bună este aceea că atacul Rapidului produce mai mult, dar finalizarea nu e ceva ce poți repara peste noapte. Singura chestiune care poate fi educată este aceea a individualismului. În repetate rânduri, toți oamenii din atacul Rapidului au dat dovadă de egoism feroce în fața porții adverse. De parcă fotbalul ar fi un sport individual, nu unul de echipă. Mi-ar plăcea să constatăm că pauza de trei săptămâni i-a transformat pe Dobre, Petrila și Stojilkovic în coechipieri care înțeleg că scopul lor comun este echipa.
:format(webp):quality(100)/https://dev.fanatik.rowp-content/uploads/2026/10/rapidfanatik2025-26vs2026-27-1.jpg)
Rapid, după zece meciuri — 2025/26 vs 2026/27
Rapidul lui Pancu are 2 puncte în plus și un golaveraj ceva mai bun. A marcat un gol mai puțin, dar Rapidul lui Gâlcă a încasat cu două goluri mai mult. În plus, Rapidul lui Pancu a transformat un egal de-al lui Gâlcă în victorie. De aici diferența de 2 puncte, în condițiile în care Rapid a avut în acest sezon 6 meciuri acasă, față de 5 în sezonul precedent.
Rapid a folosit în acest sezon 29 de fotbaliști în campionat. O parte dintre ei au părăsit însă deja Rapidul – Borza, El Sawy, Hromada, Burmaz, iar Graovac este indisponibil pe termen lung. Dar alți accidentați din sezonul trecut urmează să reintre în programul echipei în perioada următoare: Baroan, Gojkovic, Talisson.
Rapidul își caută încă formula ideală, deși majoritatea oamenilor de bază vin din sezonul precedent: Aioani, Kramer, Onea, Manea, Pașcanu, Dobre, Grameni, Moruțan, Vulturar, Petrila. Pancu trebuie să identifice titularul din stânga apărării (unde are 3 opțiuni: Latif, Annan, Sălceanu), perechea lui Kramer în centrul liniei defensive (Pașcanu sau Sinyan), poziția lui Moruțan, formula de la mijloc și atacantul central. Paradoxal, în ciuda rulajului și a numărului mare de noutăți din lot, în primul 11 avem puține noutăți față de sezonul trecut: fundașul stânga, un stoper (dacă vorbim de Sinyan), atacantul central și un om la mijloc, mai ales în 4-3-3 (Doumbia sau Bubanja). Așadar, omogenitatea nu este o problemă inventată, dar nici una atât de mare precum ar putea sugera numărul transferurilor.
Toți mijlocașii centrali din primele 10 etape ale sezonului trecut au plecat de la Rapid (Keita, Hromada, Christensen), dar norvegianul este (de departe) pierderea cea mai importantă. Norvegianul era omul de legătură intre apărare și atac, laborios și suficient de creativ. Pierderea e mare, pentru că Rapid nu are un astfel de profil în lotul actual.
Două chestiuni a adus Pancu în jocul Rapidului. Atitudinea și agresivitatea. Pe prima o vezi și o simți, a doua este și măsurabilă: datele susțin clar că Rapid recuperează mai sus.
Sezonul trecut, aproape jumătate dintre recuperări se produceau în treimea proprie. Acum, treimea mediană este principala zonă de recuperare, iar intervențiile avansate au o pondere mai mare. Și frecvența recuperărilor în treimea adversă crește: de la aproximativ 10,7 la 15 recuperări/90 de minute. Pressingul confirmă la rândul său această direcție. În minutele jucate în 4–2–3–1, PPDA scade de la 12,71 la 10,99. PPDA măsoară intensitatea pressing-ului; cu cât valoarea este mai mică, cu atât pressing-ul este mai intens.
Așadar, Rapid permite mai puține pase adverse pentru fiecare acțiune defensivă în zona analizată. Deci, cu Pancu Rapid își mută intervențiile defensive și recuperările mai departe de propria poartă, cu pressing mai intens.
:format(webp):quality(100)/https://dev.fanatik.rowp-content/uploads/2026/10/rapidrecupereazamaisusfanatik.jpg)
Deși a experimentat și sistemul 4-3-3, ofensiv Rapidul se exprimă cel mai bine în 4-2-3-1, cu Moruțan în poziție de mijlocaș ofensiv.
:format(webp):quality(100)/https://dev.fanatik.rowp-content/uploads/2026/10/rapid4-2-3-1fanatik.jpg)
Statistica in 4-2-3-1, 2025-2026 vs 2026-2027:
Cu Pancu, Rapidul în 4-2-3-1 este ceva mai direct și mai activ fără balon. Posesia scade moderat, precizia paselor pierde peste cinci puncte procentuale, dar progresul se vede în agresivitate (PPDA) și xG creat.
Moruțan este principalul câștig la creație. E o chestiune vizibilă cu ochiul liber, dar statistica o confirmă. Este primul creator al actualului sezon. Pentru comparație, Christensen avea 18 asemenea pase și 2,95 xA în sezonul trecut.
În actualul sezon, Vulturar și Grameni au devenit la rândul lor piese importante în jocul Rapidului.
Sezonul trecut, în primele 10 etape, Koljić și Baroan însumau șase goluri, dintr-un xG cumulat de numai 3,07. Adică o eficiență foarte ridicată. Acum, Stojiljković, Kodor, Burmaz și Jambor însumează un singur gol, la 5,61 xG. Problema fiind de fapt concentrată la Stojiljković.
La nivelul echipei:
Progresul ofensiv vine așadar în primul rând din mai multe finalizări, nu dintr-o creștere generală a calității fiecărei ocazii. Ceea ce înseamnă că din acest punct de vedere nu avem modificări de substanță față de sezonul trecut.
Aici există un progres semnificativ, cu xG mai mult decât dublu. Pașcanu și Kramer însumează trei goluri în actualul sezon, față de niciunul în precedentul.
Comparație 2025/26 → 2026/27:
Defensiv, cele șase goluri primite față de opt reprezintă un rezultat mai bun. Totuși, numărul meciurilor fără gol primit rămâne tot patru, iar xG advers în 4–2–3–1 scade doar de la 7,77 la 7,37, ceea ce înseamnă că în ciuda agresivității, adversarul își creează ocazii comparabil cu sezonul precedent.
În primele 10 etape din sezonul trecut, Rapid a folost 5 jucători under (Borza, Vulturar, Pop, Gheorghe și El Sawy), dar Borza a cumulat singur 653 minute în 8 meciuri (din totalul de 1.031 minute jucate de underi). În acest sezon, numărul total de minute oferite underilor crește la 1.950, cu Vulturar lider – 751 minute. 8 underi au bifat minute în acest sezon: Vulturar, Salceanu, Ungureanu, Pop, Kodor, El Sawy, Borza și Șucu.
Cum Borza și El Sawy nu mai fac parte din lot, doar 2 underi emit în mod real pretenții la un tricou de titular – Vulturar (principala opțiune) și Ungureanu. Sălceanu a pierdut lupta cu Latif și Annan (a devenit a treia opțiune), iar Pop nu pune în pericol statutul lui Dobre, dar poate fi o rezervă utilă.
În concluzie, după 10 etape avem un Rapid cu o atitudine mult schimbată în bine, cu un joc mai agresiv și mai direct, dar pe fond nu cu mult diferit de cel din sezonul trecut (în aceeași perioadă). Eficiența ofensivă lasă de dorit; deși jocul produce mai mult, progresul nu se materializează pe tabelă, iar defensiv progresul e marginal.
Realist, Rapid pornește cu șansa a patra în campionat, după Universitatea Craiova, Dinamo și U Cluj, echipe mai omogene și care construiesc pe o bază existentă din sezoanele precedente. Rapid suferă în atac (nu poți emite pretenții cu un singur vârf, care încă trebuie să demonstreze dacă este marcator) și prezintă dezechilibre în lot. Golul lăsat de Christensen nu a fost umplut, nu există o variantă de rezervă la Morutan, iar o absență a lui Vulturar poate fi compensată doar cu Ungureanu. Un eventual succes al Rapidului nu depinde așadar doar de propria prestație, ci și de o eventuală conjunctură fericită. Dar și de echilibru și înțelepciune la nivel de organizație și bancă tehnică.