Nimic nu prevestea un asemenea scor și o asemenea abordare în FCSB – Rapid 4-1. Nu e de colo, ca ceva început bine să se termine prost. Rapidul e în stare. Ai lui Pancu au deschis rapid scorul și dădeau semne că au meciul în mână.
Jocul ex-militarilor a început lent, previzibil, greoi, avându-i ca port-drapel pe Muhar, Korenica, Miculescu și Garita. Arătau ca patru mâini moarte. Zbaterile lui Crețu, Cisotti, Radunovici și Pădurariu păreau izolate și rupte de filmul general. Primii patru funcționau ca un cap de pod în care se poticneau toate eforturile celorlalți. Cu astfel de evoluții era normal ca atacul să fie ca și inexistent și frâiele jocului să le dețină giuleștenii.
A fost suficientă o centrare ca la carte a lui Latif și un excelent timing la lovirea mingii a bunului Stojilkovic ca speranțele și poate prea marea încredere în invincibilitate a rapidiștilor să debordeze. Dar fotbalul te pedepsește când nici nu te aștepți.
Golul înscris poate prea repede, ușoara infatuare după un șir de victorii și schimbările de neînțeles efectuate de Pancu au adus debusolarea și degringolada în tabăra alb-vișiniilor. Aceste motive nu putea totuși previziona un astfel de deznodământ. 4 goluri marcate, posesia superioară, ocaziile mai multe, numărul mai mare de șuturi și de cornere ale fecesebiștilor au dus la înclinarea terenului în favoarea lor.
Și aici mă opresc pentru că nu neapărat acestea au fost motivele principale ale victoriei la acest scor. Motivul real a fost determinat de diferența de valoare a așa-ziselor rezerve. Schimbările lui Reghecampf au fost justificate, bine alese și ca indivizi și ca momente, pe când cele ale lui Pancu au fost și hazardate și de neînțeles.
Intrările lui Boutoutaou, Joao Paulo și Stoian au decis în comparație cu nimicul adus pe teren de către Daniel. E clar, Rapidul nu are bancă la nivelul Fcsb-ului. Întrebarea este de ce în aceste condiții antrenorul s-a hazardat?
Se știe că în fotbalul actual se pot efectua 5 schimbări, dar nu e musai să le operezi. Degringolada Rapidului din cea de-a doua repriză i se poate imputa lui Pancu. În fotbal nu sunt obligatorii schimbările dacă ești conștient că nu-ți pot aduce un avantaj. Dimpotrivă, numărul mare de jucători noi în teren îți poate aduce dezorganizare, lipsă de încredere și nedorita bulibășeală. Asta nu mă face să diminuez evoluțiile excelente ale rezervelor FCSB.
Aici de fapt a fost cheia meciului, a victoriei de o parte și a înfrângerii de cealaltă. S-ar putea ca acest meci să însemne o mare gură de oxigen pentru jucătorii lui Reghe și să toarne plumb în picioare pentru rapidiști.
Se pare că în Giulești încă nu s-a instalat mentalitatea de învingător, dovadă sunt greutățile cu care se confruntă în meciurile cu miză. Problema persistă de ani de zile, indiferent de numele antrenorului. Că se numește Bergodi, Șumudică, Gâlcă, Pancu sau oricine, problemele echipei rămân aceleași. Sunt constante. Asta presupune că vina este altundeva. Să fie în club, în birouri, în tribune?
Degeaba s-a instituționalizat, multinaționalizat, updatat și upgradat clubul. Ceva îi lipsește încă. Pancu a avut în sezonul trecut 11 victorii consecutive la CFR Cluj, un club aflat în insolvență. Sezonul acesta la Rapid, club cu ceva mai înstărit, a reușit să lege doar 5 victorii. Ciudat, nu-i așa? În aceste condiții, deși azi Pancu a greșit, totuși nu poate fi bănuit de necunoașterea lecției cu victorii consecutive. Demonstrația o făcuse.
Acest meci înseamnă, începând cu această etapă cu numărul 13, relansarea campionatului pentru zona playoff. FCSB a intrat în cărți și va reuși să-i încurce pe mulți. Prima victimă a fost Rapidul. Ce va urma? Doar Dumnezeu știe.