Sport

Editorial Răzvan Ioan Boanchiș: „Și la discuțiile culinare, fotbalul românesc de acum e cu 60 de ani în urmă”

13.10.2026 | 15:00
Editorial Razvan Ioan Boanchis Si la discutiile culinare fotbalul romanesc de acum e cu 60 de ani in urma
Răzvan Ioan Boanchiș ironizează scandalul pe tema protocolului de la meciul Sepsi - Dinamo. Foto: colaj Fanatik
Răzvan Ioan Boanchiș abordează în Fanatik subiectul scandalului iscat la meciul dintre Sepsi și Dinamo pe tema protocolului de la oficială. Ce experiențe au trăit doi scriitori români la Mondialul din 1966.
ADVERTISEMENT

În ultima săptămână trosbalistică s-a vorbit mult despre protocol și meniu, așa că prelungesc deliciul. În septembrie 2011, când a fost inaugurată Arena Națională, spectatorii de la loje și de la VIP au fost regalați cu șalău de Nil cu sos de șampanie. Din păcate, și la discuțiile culinare fotbalul românesc de acum e cu 60 de ani în urmă, dar nu în urma fotbalului european, ci în urma fotbalului pus în pagină de scriitori.

În 1966, Fănuș Neagu și Ion Băieșu au fost la Campionatul Mondial din Anglia. Cu trenul. Și s-au plimbat prin toată Europa. În cartea ”Întâmplări cu scriitori”, Mircea Micu a recompus artistic traseul celor doi. A făcut-o cu umor, talent, fantezie, exagerări savuroase în sus și în jos. Reproduc pe sărite din seducătoarea schiță (fiindcă e o schiță literară, nu un reportaj) lui Mircea Micu. Când ai talent, adevărul meschin sau gonflat e doar un detaliu. Comprimând textul, am speranța că nu l-am (și) masacrat.

ADVERTISEMENT

Amintiri de la Londra, cu Fănuș Neagu și Ion Băieșu

Plecarea din București și zilele petrecute la Londra. Fănuș Neagu. ”Ăia de la federație ne-au dat pașaportul în două zile. A venit un tip acasă, scorțos, bine îmbrăcat, cu mustăți de focă împăiată. Ne-a dat bilete de avion, am dormit la cel mai trainic hotel din Londra. Lift placat cu fildeș, micul dejun la pat, dat de un lacheu stilat, cu mănuși albe, care ne spunea bună dimineața în limba natală.”

Ion Băieșu. ”Trei luni am așteptat pașapoartele. Ni le-au dat cu o zi înainte de plecare și am alergat să cumpărăm conserve și salam de Sibiu să avem păpică acolo. Am dormit ca vai de lume pe niște saltele. Mergeam în parc și desfăceam conservele și tăiam salamul de Sibiu, felii cât unghia, și ne umflam burțile cu apă de la țâșnitoare. ”

ADVERTISEMENT

Parisul. Fănuș Neagu. ‘‘Ne-am săturat de atâta ghiftuială, de baruri, de cursele de câini, de englezii ăia înalți și uscați, politicoși ca niște popi. Ce oraș scăldat în flori de busuioc e Parisul! Am stat stat la un prieten milionar, care avea castel cu piscină și hipodrom în curte. Ne spălam cu șampanie dimineața și mâncam icre negre cu lingura de lemn.”

ADVERTISEMENT

Ion Băieșu. „Am mai fi stat noi în Engliteria, dar nu aveam unde dormi. Așa că am oprit la Paris. Mai aveam zece conserve de fasole cu costiță. Am căutat un amărât de prieten pe care nu l-am găsit, așa că am dormit o noapte în gară. Am prânzit într-un parc, fasole cu biscuiți, am mai tras un pui de somn pe malul Senei, după ce ne-am descălțat și ne-am vârât picioarele în apă, că ne dureau ca pe infanteriști.’‘

ADVERTISEMENT

Fănuș Neagu și Ion Băieșu, aventuri la Milano și Roma

Drumul spre Italia și aventurile de la Milano și Roma. Fănuș Neagu. ‘‘Am mai făcut o baie în piscina de smarald, ne-a dat milionarul un teanc de bani și am plecat spre Italia cu bilete de lux. Nu ne-a clintit nimeni din vagonul restaurant și bere daneză, rece de-ți spărgea smalțul dinților. Treizeci de sticle de căciulă am băut de se mirau macaronarii și-și făceau cruce. Am ajuns la Milano ghiftuiți de bere, am tras la hotel în camere separate. Am tras o raită până la Roma. Trei zile am băut, am mâncat și-am jucat Conga și-am cântat de plângeau macaronarii. Abia am scăpat de ei plini de cadouri și regrete scrise…”

Ion Băieșu. ”Spre Italia am mers cu clasa a treia. Peisaj frumos de ambele părți, dar stăteam prea aproape de vagonul restaurant, de unde venea un miros de mâncare de ne sfârteca nările. Venea din cinci în minute câte un chelner numai zâmbete și bucle și ne întreba dacă nu vrem bere rece sau Chianti.

ADVERTISEMENT

Fănuș l-a înjurat pe românește atât de fioros, încât chelnerul s-a speriat și a crezut că are de-a face cu niște antialcoolici convinși. La Milano, am găsit cu chiu cu vai un hotel mizerabil lângă gară, la etajul patru. Dușul era la parter, așa că nu ne-am putut îmbăia.”