Sport

FCSB – Rapid, amintiri de coșmar. Leo Toader: „Pe vremuri, Steaua ne măcelărea cu arbitrii! Și cu Valentin Ceaușescu!”

24.10.2026 | 09:10
FCSB  Rapid amintiri de cosmar Leo Toader Pe vremuri Steaua ne macelarea cu arbitrii Si cu Valentin Ceausescu
Leo Toader dezvăluie secretele Rapidului înaintea derby-ului cu FCSB și rememorează momente de coșmar de la meciurile cu Steaua lui Valentin Ceaușescu. Foto: colaj Fanatik
Leo Toader vorbește, într-un interviu pentru FANATIK, despre atmosfera de la Rapid înaintea derby-ului cu FCSB, concurența dintre Aioani și Ungureanu și felul în care Daniel Pancu încearcă să transmită vestiarului spiritul giuleștean.
ADVERTISEMENT

A apărat 11 ani poarta Rapidului, a antrenat în țară și în străinătate, a fost antrenor cu portarii la lotul național. Știe cu ce se mănâncă Rapidul și portăria și îi pregătește astăzi pe Aioani, Ungureanu și Ducan. A fost în teren la acel 2-8 cu Steaua din mai ’89, dar și la 4-1 cu același adversar în sferturile Cupei României. Fostul portar evocă rivalitatea din anii în care apăra poarta Rapidului, explică pericolele pe care le vede la adversari și descrie noile condiții de pregătire de la Ștefănești.

Leo Toader dezvăluie secrete din vestiarul Rapidului înaintea meciului cu FCSB

Discuția cu Leo Toader a curs firesc, de parcă nu ar fi fost prima dată când ne auzeam. Din casa părintească de la Urziceni, discuția tot spre derby-ul cu FCSB trage. Iar amintirile unei cariere legate de Giulești nu puteau lipsi din poveste.

ADVERTISEMENT

Domnule Toader, cum îi simțiți pe băieți înaintea meciului cu FCSB?

– Cred că băieții au intrat într-o normalitate: să nu facă o diferență prea mare între meciuri, pentru că până acum niciunul n-a fost foarte ușor, dacă ne gândim la rezultate și la modul în care s-au prezentat adversarii. Sunt concentrați pentru orice meci. Bineînțeles, cei care au mai fost aici știu ce înseamnă un derby cu Steaua. Jucătorii noi nu cred că au vreun complex, pentru că sunt profesioniști și au mai trecut prin meciuri grele. Avem jucători cu experiență. Mă refer la un Bubanja, la Filip Stojilković. Ceilalți, de la Genoa, sunt dornici să se remarce. Nu cred că au vreun complex.

Și pentru Moruțan este primul meci cu FCSB de când a venit la Rapid.

– Moruțan, pentru că a venit de acolo, poate are o ambiție personală. Dar, mai mult, este lupta cu el, să revină la o formă bună. Obiectivul lui este să-și păstreze forma pe care deja a început să o aibă după accidentarea aceea. Știu foarte bine cât a suferit. Au trecut doi ani de atunci și acum îl simt că este bine sută la sută. Până la urmă, este un jucător care a trecut prin multe. A fost la echipe în Turcia, în Italia. Nu cred că mai este vorba despre trac sau despre altceva.

ADVERTISEMENT

Aioani sau Ungureanu, cine apără poarta Rapidului în derby-ul cu FCSB?

Dar Ungureanu? Pentru el ar fi primul astfel de meci și trebuie luată în calcul și vârsta.

– Să vedem acum: Ungureanu sau Aioani. Vedem cum gândește și Pancone. Amândoi sunt pregătiți pentru meciul acesta. Din punct de vedere mental sunt bine. Chiar dacă este tânăr, Ungureanu are deja în spate un an de experiență în Liga 2, unde a fost campion. Bineînțeles că aici este alt ritm, este altă presiune, la Rapid. Asta i-am spus de la bun început. Dar știe atmosfera, pentru că a plecat de aici și cred că participase la majoritatea meciurilor înainte să plece.

ADVERTISEMENT

L-a apăsat greșeala din meciul de la Cluj sau a trecut ușor peste ea?

– Normal că orice greșeală îți lasă o urmă, dar nu prea ai timp să te lamentezi. Am făcut analize video, am văzut unde este greșeala. Nu poți să te gândești o săptămână întreagă la ce a fost. O reparăm din mers. La portar se vede, mai ales dacă din greșeala respectivă iese și gol. Treaba unui antrenor este să-l recupereze mental și să-i dea încredere.

ADVERTISEMENT

Mai ales că, Vulturar fiind accidentat, Ungureanu are, teoretic, șanse să joace…

– Teoretic, da. Nici Pancone nu poate să facă prea multe schimbări în echipă, dar el își face strategia. Are niște idei, niște sclipiri.

Intuiția și inspirația contează mult înaintea unor asemenea meciuri.

– Da. Până acum a dovedit ca le are. Și cu schimbările… Chiar azi-dimineață (nota redacției – interviul a avut loc joi seara) vorbeam cu el despre starea de spirit, despre cum era odată și despre ce înseamnă derby-ul acesta.

ADVERTISEMENT

Cum a reacționat Aioani când a devenit rezerva lui Ungureanu la Rapid

Ați lucrat și la echipa națională, și la cluburi. Unde simțiți că aveți mai multe de transmis portarului pe care îl pregătiți?

– Este total diferit. Am fost mulți ani la echipe de club, am lucrat foarte mult în zona Golfului și am avut tot felul de portari. La echipa națională este multă analiză a adversarului, iar antrenamentele trebuie făcute în funcție de ceea ce analizezi. Și aici este la fel, numai că la națională timpul este foarte scurt. Este important să urmărești bine comportamentul lor între acțiuni, să aibă constanță. Antrenamentele diferă, pentru că timpul este limitat și mai întâi trebuie să-i aduci pe toți la același numitor comun. La club poți să reglezi totul, ai timp să corectezi erorile prin antrenamente. Ai trei-patru zile în care să pregătești următorul meci, știi cum să-l modelezi pe portar. La echipa națională, fiecare vine cu obiceiurile lui. Până intră în atmosferă… Acolo este vorba mai mult despre motivare și despre atenția la partea tactică, pentru că nu poți să îmbunătățești lucrurile din punct de vedere tehnic într-un timp atât de scurt.

La Rapid lucrați cu un portar mai experimentat, Aioani, dar și cu un tânăr de viitor, Ungureanu. Ce diferențe vedeți între ei, în afară de experiență?

– Se văd diferențe și la gesturile tehnice. Este ca un copil care de-abia învață să meargă și unul mai mare, pentru care asta nu mai este o problemă. De exemplu, la precizia pasei. Rolul portarului este acum atât de important, participă la construcție. Este total diferit față de perioada în care jucam eu, când doar degajai, nu prea intrai în combinații. La jocul de picior există diferențe. Se formează prin numărul de antrenamente și de meciuri. Cu cât treci mai des prin mai multe situații, cu atât te perfecționezi. Dar, ușor-ușor, lucrând zi de zi, diferențele acestea vor dispărea. Mai am un portar de 17 ani, îl am și pe Ducan, care are 25. Cu cei care nu au experiență mai stăm în plus, mai lucrăm, mai repetăm.

Ca psihic de portar, sunt ceea ce trebuie?

– Jocul îți întărește psihicul. Cu cât faci mai multe jocuri bune, cu atât îți crește moralul și ai încredere în tine. Până la urmă, un portar trebuie să dea încredere și siguranță.

Cum se împacă Aioani cu statutul de rezervă pe care îl are în ultimul timp?

– Cui îi convine să stea rezervă? Mai ales că are și el un statut, a fost la echipa națională. I s-a șifonat puțin imaginea prin prisma echipei naționale, dar la Rapid a făcut două-trei greșeli pe campionat. În rest, a avut constanță. I s-a creat însă o imagine… Ați văzut și la Neuer și în Liga Campionilor, greșeli la care nici nu te aștepți la nivelul acela. El a avut constanță. Normal că nu-i convine statutul acesta. Pe de altă parte, pe mine mă bucură că există competiție între ei. Putem să stăm puțin liniștiți: nu este unul, este celălalt. Așa eram eu cu Nelu Manu. Că jucam eu, că juca el, era cam același lucru, eram de valori apropiate. Dacă ai doi portari de valoare, este cu atât mai bine pentru echipă.

Simte și Ungureanu presiunea pe care o pune Aioani?

– Normal că trebuie să o simtă. Am avut discuții: când ești tânăr și ți se oferă o șansă, trebuie să ții de ea și să profiți. Cu cât ai continuitate, cu atât mai bine. Până la urmă, este benefic. La antrenamente trebuie să dai sută la sută. Competiția aceasta dintre ei mi se pare foarte bună. Chiar aici voiam să ajung.

Și eu am fost exact ca Ungureanu. Aveam 20 de ani când am venit la Rapid și nu mi-a fost ușor. Conjunctura a făcut să pot să joc, să debutez la Craiova, și am ținut câteva etape bune, până s-a întors Manu. După aceea a început lupta: care pe care” – Leo Toader

Apărătorii simt aceeași siguranță cu Ungureanu și cu Aioani? L-au adoptat pe Ungureanu din acest punct de vedere?

– Sigur, pentru că totul se vede și la antrenamente. Dar lucrul acesta este reciproc. Și tu, ca portar, trebuie să-i simți pe cei din fața ta siguri pe ei, să simți că te protejează. Este vorba despre o conexiune, o comunicare exemplară și despre a ști clar ce ai de făcut. Asta se creează prin antrenamente și meciuri. Până acum eu zic că este bine. Mă bucur că nu-și fac reproșuri. N-am văzut o ceartă între jucători. Pe vremea noastră ne mai certam, era altfel. Acum văd un respect și este foarte bine.

Vremurile când suporterii Rapidului umpleau stadionul Ghencea la meciurile cu Steaua

Dumneavoastră și Pancu sunteți din generații diferite. Ce diferențe vedeți între derby-urile de atunci și felul în care trăiesc jucătorii de astăzi aceste meciuri?

– Diferența este destul de mare. Generația mea a prins cea mai bună generație a Stelei: exact echipa care a câștigat Cupa Campionilor. Aveau un ascendent moral asupra întregului campionat. Mai erau un pic și sprijiniți din spate. Dar noi de-abia așteptam meciurile acestea, pentru că intraserăm în atmosfera suporterilor. Cred că pe vremea aceea eram mai apropiați de ei.

Da… erau discuțiile din fața stadionului, de pe Calea Giulești.

– Exact. Când veneam la antrenament, treceam printre ei, stăteam de vorbă. Stăteau în peluză, la antrenamente. Aveam o relație mai de prietenie, mai apropiată. După meci, noi, cei care stăteam la Gara de Nord – eram vreo opt care și jucam – mergeam cu tramvaiul împreună cu ei, înapoi la gară. Cu tramvaiul 2.

Cum simte Pancu această diferență? Dumneavoastră vorbiți despre anii ’80-’90.

– El a prins o altă generație, care începuse să câștige campionate. Au avut o generație foarte bună, care a readus titluri Rapidului. Și el simte meciul ca pe un derby vital. I-a rămas în sânge. Rivalitatea aceasta s-a moștenit de la o generație la alta. Mai ales când stai mult timp la un club, cum am stat noi atâția ani la Rapid, știi ce înseamnă să joci cu Dinamo, cu Craiova, cu Steaua. Am prins și perioada în care ei nu aveau galerie, erau doar soldați în tribune, prin anii ’84, ’85, ’86. După aceea au început să aibă și ei suporteri. Jucam în Ghencea ca acasă, erau mai mulți rapidiști. Aveam și cuplajele, care erau extraordinare, pe stadionul „23 August”, care avea 80.000 de locuri sau cât avea atunci.

Îmi aduc aminte când, în drum spre Giulești, ne-au spart autocarul cu pietre și l-au lovit pe Bealcu. Jucam în Giulești cu Steaua. Atunci cred că rivalitatea s-a înrăit și mai mult” – Leo Toader

Leo Toader, amintiri de coșmar de la meciurile cu Steaua lui Valentin Ceaușescu

Apropos de perioada aceea, în 1989 a fost meciul de tristă amintire, 8-2 pentru Steaua, cu dumneavoastră în poartă.

– Și acela are un istoric aparte, pentru că la pauză era 2-2.

Cred că era 2-1. Sau 2-2…?

– 2-2 (nr: scorul la pauză a fost 2-1 pentru Steaua). Și s-a dus Valentin (nr: Ceaușescu) la arbitri, din ce îmi aduc eu aminte. Știu că am luat niște goluri și din offside… Ne-au măcelărit și s-a terminat 8-2. Acolo a fost iar ceva. Astea erau lucrurile care ne apăsau atunci. Și la meciurile cu Dinamo, cu Steaua, cu Victoria. De aceea și suporterii, și noi aveam ambiția aceasta. Voiam să câștigăm împotriva tuturor.

Câți ani ați petrecut la Rapid, domnule Toader?

– Unsprezece ani.

Care sunt cele mai frumoase amintiri din meciurile cu Steaua?

– Cea mai frumoasă a fost când i-am bătut și ne-am calificat, în acel parcurs, în finala Cupei. Am jucat cu ei parcă în semifinală.

Semifinala cred că a fost cu Craiova. Cu Steaua a fost în sferturi, pe zăpadă, pe „23 August”.

– În sferturi, da. Exact. Vlădoiu mi se pare că atunci a fost în formă maximă. În rest, mai făceam câte un egal. Nu prea i-am bătut, sincer. Am mai făcut în Giulești un egal, țin minte, când ne-am calificat prima oară în cupele europene. Dar, în general, ne cam băteau.

Parcă a fost 1-1 în Giulești, cu golul lui Ilie Dumitrescu.

– 1-1, da. Exact, a scăpat singur cu mine. Cred că a fost chiar ultima etapă, dacă nu mă înșel. În rest, am avut meciuri în care ne țineam bine până la pauză, dar după aceea se mai întâmpla una, alta.

Era și o diferență mare între cele două echipe.

– Într-adevăr, erau fotbaliști buni. Au demonstrat-o rezultatele de afară, din competițiile internaționale. Dacă era vorba doar despre planul național, mai ziceai, dar au demonstrat și acolo.

Din poartă, cine se vedea cel mai periculos adversar?

– Până să vină Hagi, era Pițurcă. Era Bölöni, care avea un șut fantastic. Pițurcă părea că nu face nimic și apărea acolo. Lăcătuș, cu care eram într-o luptă permanentă, și verbală, și fotbalistică. Belo era în apărare, dădea siguranță. Erau fotbaliști buni. Iovan, care urca, avea și el un șut puternic.

Rapid s-a mutat în casă nouă înaintea derby-ului cu FCSB. Vestiarele bazei de la Ștefănești, peste cele din Giulești sau Arena Națională

S-a transmis ceva din starea aceasta de spirit către generațiile de acum? Fotbaliștii români din lotul Rapidului o simt la fel?

– Nu cred, pentru că n-au fost antrenori rapidiști. Nu știu cine să o transmită, dar în ultimii ani n-avea cine să transmită starea aceasta. Pancu știe ce și cum. De la bun început a încercat să le transmită ce înseamnă spiritul Rapidului, inclusiv străinilor. Cred că au început să înțeleagă. Le vorbește tot timpul despre asta.

Pune accent pe pregătirea mentală înaintea derby-ului?

– Exact. Când simte că o lasă mai moale, știe când și cum să-i ia. Are talent în privința aceasta.

Este un bun motivator.

– Foarte bun. Și băieții răspund bine, văd că răspund foarte bine.

– Și străinii?

Până și-au dat seama cum este treaba… Cred că Pancone a avut și discuții individuale cu ei. Mereu are câte un discurs înainte de antrenament. Încep să înțeleagă, încetul cu încetul.

Așadar, simțiți echipa bine pentru sâmbătă, cel puțin din acest punct de vedere.

– Eu zic că din toate punctele de vedere. Sper să nu avem probleme medicale, dar ca spirit, ritm de antrenament și atmosferă în echipă este foarte bine. Uite, ne-a făcut o surpriză plăcută și domnul Șucu. A terminat baza și azi a fost prima zi în care ne-am mutat în noul vestiar. Sunt condiții de performanță. Tot să faci performanță acum!

Azi a fost prima zi în noile vestiare de la Ștefănești?

– Da. Până acum era gata vestiarul de oaspeți, mai mic. Acum s-a terminat partea cealaltă, unde avem vestiarele noastre, birourile și tot. A ieșit superb.

Ce s-a dat în folosință? Birourile și vestiarele?

– Toate vestiarele, birourile, tot. Mai era de terminat partea de administrație, magazia de echipament, spălătoria. Și acelea sunt terminate în proporție de 90%.

Deci a fost prima zi în vestiarul gazdelor de la Ștefănești.

– Exact. Este o atmosferă nemaipomenită. Zici că ești într-un vestiar de stadion și îți dă starea aceea de competiție când intri. Nu este un simplu vestiar. Arată exact ca unul de stadion.

Cum este în comparație cu vestiarele din Giulești sau de pe Arena Națională?

– Nici nu se compară. Este mult mai mare, cu toate facilitățile.

Este peste ce aveți în Giulești sau pe Arena Națională?

– Peste, da. Au fost și niște italieni care au rămas surprinși când l-au văzut. Băieții au toate condițiile și cred că trebuie să întoarcem mulțumirile.

A fost și domnul Șucu la bază?

– Da, vine în fiecare zi.

Le-a spus ceva băieților înaintea meciului cu FCSB?

– Nu prea se bagă. Este un om căruia îi place să supervizeze din umbră. Vine, se uită la antrenament, stă de vorbă cu câte un jucător. Este o atmosferă chiar plăcută.

De cine se tem rapidiștii la derby-ul cu FCSB

Astăzi, la ce jucător de la FCSB ar trebui să aveți grijă în mod special?

– După schimbările care s-au făcut, Garita, dacă îi lași spații, este puternic și are o forță de pătrundere destul de bună. Pe spații este foarte periculos. Cisotti mai dă câte o pasă inteligentă. Dar cred că pericolul cel mai mare vine de la fazele fixe. Avem și noi atuurile noastre, jucători de explozie, de viteză. Important este să fim foarte atenți la fazele fixe.

Au talie bună și până acum au înscris din faze fixe, inclusiv înainte să vină jucătorii noi. Dacă îi bagă pe cei noi, văd totuși o problemă de omogenitate. Nici mișcările făcute prin echipă nu știu cât de bune sunt, dar asta este treaba lor. Prin plecările lui Sut, Tanase…, aveau un nucleu puternic… Dar și acum, dacă te prind pe tranziție, sunt periculoși. Fac un pressing destul de agresiv, însă au și puncte slabe. Pe faza defensivă lasă spații.

La Cluj ați primit gol din fază fixă, dar ați și înscris.

– Am primit și în Giulești și trebuie să punem la punct lucrul acesta. Important este că am și dat goluri din faze fixe. Eu zic că avem un stil destul de bun, avem ritm de joc. Important este că ducem ritmul tot meciul. Mai avem probleme cu posesia, nu avem încă răbdare la construcție. Dar poți să ai posesie și apoi să pierzi mingea, să te prindă pe tranziție negativă. Posesie poți să faci și dacă nu te atacă nimeni. Important este să aibă eficacitate și posesia aceasta.

Ați văzut multe colective și multe vestiare. Cum vi se pare cel de astăzi de la Rapid?

– Este un colectiv liniștit.

L-ați vrea un pic mai nervos?

– L-aș vrea mai vulcanic. Sunt cam liniștiți, ca la echipa națională. Așa sunt construiți sau așa s-au potrivit profilurile lor psihologice. Sunt mai rezervați, n-au nebunia aceea. Îi mai provocăm și noi câteodată. Dar îmi place atitudinea de la antrenament. Se joacă exact ca la meci. Se „bagă materiale” și nu se supără nimeni, chiar dacă se mai lovesc, pentru că sunt inevitabile asemenea lucruri. Se vede ambiția fiecăruia de a prinde echipa. S-a creat concurență pe posturi și cred că este benefică. Ați văzut că, în majoritatea meciurilor, cine a intrat de pe bancă și-a făcut treaba.

S-a simțit aportul rezervelor.

– Au venit cu un plus. Este foarte important, mai ales acum, când se fac cinci schimbări. Dacă ai lot și concurență pe posturi, poți să vii cu un plus.

Obiectivele Rapidului după jocul cu FCSB de pe Arena Națională

Cum simțiți meciul de sâmbătă? Sunteți optimist? Este un moment psihologic al sezonului această perioadă cu derby-ul și meciul de Cupă?

– Sunt două momente importante. În campionat trebuie să ai continuitate, iar meciul acesta îți poate da un moral extraordinar. Am trecut niște examene. Și meciul de la Cluj l-am considerat un moment important. Nu-i mai bătuserăm. De fapt, am trecut mai multe praguri: am început cu Sepsi, apoi cu Oțelul, apoi la Cluj, echipe pe care nu le mai bătuserăm de câțiva ani. Acum vine FCSB. Din ce am auzit, Reghe n-a pierdut cu Rapidul. Poate este momentul să trecem și de pragul acesta. Până acum am trecut de niște momente mai dificile și sper să trecem și de acesta. După aceea, eu zic că o să ne luăm zborul. Cum le-am spus și portarilor mei, acestea sunt meciurile peste care trebuie să trecem dacă avem pretenții la ceva.

În asemenea meciuri îți demonstrezi valoarea.

– Bineînțeles. Trebuie să ai constanță și, când joci mai slab, important este să câștigi. După aceea, ușor-ușor, intri în formă. Eu zic că suntem pe un drum bun și ca echipă. Toată lumea se așteaptă să jucăm ca Barcelona, dar noi trebuie să jucăm pragmatic, să câștigăm punctele și să stăm acolo, să-i suflăm în ceafă lui Dinamo. Nici pe ei nu știu cât îi va mai ține forma aceasta. Vor avea și ei o cădere, la un moment dat.

Important este să fiți acolo.

– Exact. Când dau ei greș, să avem noi posibilitatea să profităm. Acela va fi alt prag. După aceea vine Cupa. Jucăm cu Corvinul, o echipă incomodă. Și ei vor juca, la fel ca noi, cu trei zile înainte. Drumul nostru până acolo va fi mai dificil, pentru că este lung, dar avem lot, avem jucători pe care te poți baza. Eu zic că vom gestiona bine situația. După aceea, vinerea viitoare, cu Csikszereda. Important este să fim bine fizic. Soluții sunt. Trebuie să transmitem cât mai mult din spiritul Rapidului. Pancone o face zi de zi, pentru că, ușor-ușor, trebuie să-l aducem înapoi. Va fi greu, fiindcă nu mai este ca înainte, să stai cinci-șase ani la o echipă. Jucătorii vin, pleacă. Dar antrenorul poate să ducă mai departe acest spirit. Mai ales Pancone, care știe ce înseamnă.

Pentru noi, cei care am fost o viață aici, și pentru suporteri, va rămâne întotdeauna dorința de a-i bate. Cum spuneau toti: „Să-i batem pe Dinamo și pe Steaua…pe restu’ mai vedem noi!” Așa va fi și acum din partea tribunei. Acesta este spiritul nostru” – Leo Toader