Sport

Florin Răducioiu, parte din moștenirea lui Dinamo! Răzvan Ioan Boanchiș, replică pentru fani

03.11.2026 | 15:50
Florin Raducioiu parte din mostenirea lui Dinamo Razvan Ioan Boanchis replica pentru fani
Răzvan Ioan Boanchiș îi ia apărarea lui Florin Răducioiu după ce a fost atacat de fani. Foto: colaj Fanatik.
Răzvan Ioan Boanchiș îi ia apărarea lui Florin Răducioiu după ce a fost atacat de fani după revenirea la Dinamo.
ADVERTISEMENT

Dacă Dinamo ar fi apărut după anul 2000, Răducioiu n-avea ce căuta la Dinamo. Dar și pentru suporteri, Dinamo a fost o moștenire. Nu s-au îndrăgostit de Dinamo din senin. Foarte mulți dintre ei țin cu Dinamo pentru că i-au auzit spunând ”hai Dinamo!” pe tatăl lor, pe fratele mai mare sau pe colegii de școală. Iar Răducioiu face parte din moștenirea asta.

Florin Răducioiu, parte din moștenirea lui Dinamo

A crescut la Dinamo de la vârsta de șapte ani și a reușit între 19 și 20 de ani, adică în sezonul 1989-1990, mai mult decât a reușit Dinamo după revoluție. A luat titlul de campion (în fața Stelei care îi avea pe Hagi și Lăcătuș) și a jucat o semifinală de cupă europeană. Unde Dinamo a ajuns prin golurile sale – trei goluri din patru în sfertul cu Partizan Belgrad. La același nivel a fost Răducioiu pentru echipa națională în 1993-1994. 9 goluri în preliminariile pentru America, patru goluri la mondiale. 1994 a fost clar anul lui Hagi. Dar în 1993, Răducioiu ar fi meritat să fie cel mai bun fotbalist român al anului.

ADVERTISEMENT

Asta ca să știm de unde plecăm. Și acum urmează subiectul delicat. Fenomenul DDB a dat respirație unui blazon șifonat și clipire de răsărit unui apus. DDB este un câștig, un progres chiar la nivelul societății. Și reprezintă, prin realizări, nu doar prin simbolistică, o iradiere unică în fotbalul nostru și poate chiar dincolo de granițele României, așa cum este și Dinamo, care cred că a fost, în secolul trecut, clubul sportiv cu cei mai mulți campioni mondiali și olimpici.

Răzvan Ioan Boanchiș scrie despre „telenovela” dintre Florin Răducioiu și fanii lui Dinamo

Dar nu toți dinamoviștii au crezut în DDB. Cunoașteți expresia ”suporterii adevărați susțin echipa la greu”. Absolut de acord. Apare, însă, o separație. Unii susțin echipa la greu, dar nu la ridicol. Poate că în această situație a fost și Răducioiu când Dinamo juca baraje pe liziera Diviziei B, unde a și ajuns. Recunosc, eu am gândit mai aspru decât Răducioiu.

ADVERTISEMENT

Și am și scris atunci că, după părerea mea, 15.000 – 20.000 de cotizanți nu înseamnă acționariat, ci sindicat, asta ca să evit un cuvânt nepotrivit ca ”proletariat”. Știu că Barcelona și Real Madrid au socios, dar acei suporteri nu au revendicări. Și mă miram că, la Dinamo, 20.000 de suporteri cer socoteală și îi crispează și pe niște eventuali acționari puternici, și pe fotbaliști. Suporterii și în primul rând brandul au învins prejudecățile. Dar brandul înseamnă în primul rând tradiție. Și Răducioiu a venit la Dinamo acum aproape 50 de ani, în 1977 sau 1978.

ADVERTISEMENT

Pârcălab, Varga și frații Nunweiller, Lucescu, Dinu și Dumitrache, Moraru, Augustin și Orac. În succesiunea lor, Răducioiu. Mă umflă și râsul. Fiindcă am greșit. Răducioiu era deja la copii și juniori când au venit Moraru și Orac, acești doi fotbaliști cu pecete care le-au învins pe Inter Milano și pe Hamburg.

ADVERTISEMENT