Remus Guțea a ieșit în evidență la fiecare atingere a balonului în meciul cu FCSB, iar golul superb pe care l-a marcat pare să fie un băț băgat prin gardul lui Gigi Becali.
De altfel, acesta și-a manifestat deja simpatia pentru jucătorul ofensiv al Voluntariului și pare reținut momentan doar de prețul pe care crede că ilfovenii îl vor în schimbul fotbalistului.
Prin urmare, pentru Guțea nu este deloc dificil să fie interesant pentru o echipă mare.
În schimb, va fi dificil să facă ceva cu adevărat important dacă vrea să fie mai mult decât un simplu talent – să joace cu adevărat fotbal.
În acest moment, Guțea pare să aibă două mari activități preferate atunci când se află pe teren: să dribleze cu un talent remarcabil și să privească pasiv jocul când mingea nu este la el.
Afecțiunea aceasta este una clasică în fotbalul românesc. Oricine vede meciuri de la stadion, astfel încât să aibă tot timpul o vedere de ansamblu asupra terenului, poate constata că o grămadă de fotbaliști par să joace fotbal doar când mingea se află în posesia lor sau când se află în poziții care necesită în mod evident demarcare.
Altfel, inclusiv după ce pasează, rămân într-o pasivitate vecină cu contemplarea.
Guțea se încadrează în acest tablou. După ce are pătrunderi spectaculoase în care mingea pare să-i fie lipită de picior, după ce reușește schimbări de direcție sau ruperi de ritm, după ce driblează cu o naturalețe de-a dreptul încântătoare, se odihnește. Astfel, inclusiv într-un meci teoretic super mobilizator cum e cel cu FCSB, a avut dese momente în care s-a plimbat pe teren când o simplă deplasare mai dinamică i-ar fi permis să participe activ la joc. Chiar dacă n-ar fi primit mingea, măcar i-ar fi obligat pe adversari să-l ia în seamă, să-și consume resursele cu urmărirea / marcarea sa.
Sunt de acord că Messi a reușit să sfideze normele fotbalului super fizic din ziua de astăzi plimbându-se efectiv pe teren, dar Guțea este momentan doar Guțea. Măcar vârsta ar trebui să-l oblige la mai mult din acest punct de vedere.
Golul marcat de Guțea cu FCSB te poate face să te întrebi ce mai poți cere de la un astfel de fotbalist. Preluarea, pătrunderea și șutul cu stângul, care confirmă încă o dată că are ambele picioare din punct de vedere fotbalistic, sunt toate încântătoare.
Dar te asigur și-l asigur că nu-i suficient.
Dacă nu schimbă ceva din modul în care joacă fotbalul în momentul în care mingea nu se află în posesia sau imediata sa vecinătate, Guțea va face cel mult clasicul pas pe care-l fac talentele din campionatul nostru – de la o echipă mică la una dintre forțele campionatului și cam atât. Asta mai ales pentru că toate cluburile lacome de performanță – FCSB, Craiova, Rapid, Dinamo și, mai nou, CFR și U Cluj – vânează fotbaliști români talentați. Și cum Guțea a confirmat din punctul de vedere al talentului, e firesc să te aștepți să-l vezi mai sus.
Doar că acela ar putea fi ultimul moment în care își va mai putea permite să joace fotbalul de o manieră selectivă – doar când e mingea la el sau după ce acumulează suficiente momente moarte cât să se simtă nevoit să revină în joc.