Sport

„Hagi – selecționerul României, un proiect depresiv!”. Explicațiile dezastrului total din Liga Națiunilor

04.10.2026 | 16:47
Hagi  selectionerul Romaniei un proiect depresiv Explicatiile dezastrului total din Liga Natiunilor
Marile greșeli comise de Gică Hagi la meciurile României din Liga Națiunilor. Foto: colaj Fanatik
Dacă erorile de strategie și comunicare sunt imputabile în primul rand FRF (angajatorul selecționerului), pregătirea tactică a partidelor și alcătuirea primului 11 aparțin în exclusivitate selecționerului Hagi.
ADVERTISEMENT

3 înfrângeri consecutive, 12 goluri încasate (6 doar în ultimul meci), ultimul loc în grupa Ligii Națiunilor. Privim buimaci scenele acestui film apocaliptic și pare că nu înțelegem ce (ni) se întâmplă. De aceea, vă propun să punem pe hârtie câteva puncte aparent disparate, pe care să le unim împreună. Poate imaginea obținută va avea sens.

Dezastrul naționalei României din Liga Națiunilor, explicat în patru puncte. De ce proiectul „Gică Hagi selecționer” e unul depresiv

  • Florin Niță – Andrei Rațiu, Radu Drăgușin, Andrei Burcă, Nicușor Bancu – Răzvan Marin, Marius Marin, Nicolae Stanciu (căpitan) – Dennis Man, Denis Drăguș, Florinel Coman. Acesta a fost primul unsprezece care pe 17 iunie 2024 învingea Ucraina cu 3-0 la EURO.
  • Otto Hindrich – Andrei Rațiu, Radu Drăgușin, Virgil Ghiță, Nicușor Bancu – Răzvan Marin, Tudor Băluță – Dennis Man, Ianis Hagi (căpitan), Valentin Mihăilă – Daniel Bîrligea. Acesta este primul unsprezece care a pierdut 0-6 la Varșovia.

În apărare, 3 dintre cei 4 fundași sunt aceiași. La Varșovia apare Ghiță în locul lui Burcă (vârsta își spune cuvântul). De la mijloc în sus, între EURO și Varșovia se schimbă sistemul, dar discuția e în continuare interesantă. Răzvan Marin apare în ambele distribuții, Stanciu și Marius Marin dispar din echipa din Polonia, dar ambii sunt în lotul lui Gică Hagi. Stanciu juca la Damac, în Arabia Saudita la momentul EURO, acum joacă în China. Marius Marin juca la Pisa în Serie B, între timp a prins un sezon de Serie A, are 28 de ani și joacă în Emirate (la Al Nasr). Adică în arealul fotbalistic din care venea Stanciu la EURO.

ADVERTISEMENT

Desigur, alegerile tactice aparțin antrenorului și este 100% îndreptățit să aleagă ceea ce consideră oportun la momentul partidei. Este exact fișa postului selecționerului. Dar alegerile sale sunt supuse judecății după meci, în funcție de evoluție și prestație. 5 titulari au în comun cele două distribuții (cu Ucraina la EURO) și la Varșovia. Puteau fi 7 din 10 jucători de câmp comuni în cele două formule de start, dar opțiunea selecționerului a fost alta. România ar fi putut alinia practic aceeași echipă de la mijloc în jos în cele două partide (cu excepția lui Burcă), pentru că jucătorii erau disponibili. Schimbarea sistemului și a titularilor din linia de mijloc au fost strict deciziile tactice ale selecționerului.

Al doilea punct: valoarea de piață a primului unsprezece, comparativ cu adversarul

Încă o informație. S-a discutat mult (și pe bună dreptate!) despre diferența de valoare de piață dintre jucătorii polonezi și tricolorii noștri. Conform Transfermarkt, primul unsprezece polonez a valorat la ora meciului 152,5 milioane euro, în timp ce titularii României erau evaluați la numai 66,4 milioane euro. Polonezii au fost de 2,3 ori mai valoroși din perspectiva cotei. Enorm, nu?

ADVERTISEMENT

Atâta doar că la ora meciului de la EURO, primul 11 al României valora (tot conform Transfermarkt) 60 milioane euro, în timp ce adversarii (Ucraina) erau cotați la 265.5 milioane euro. De 4,43 ori mai mult.

ADVERTISEMENT
  • Varșovia: România – 66,4 milioane de euro; Polonia – 152.5 milioane de euro = 2,3x
  • EURO 2024: România – 60 milioane de euro; Ucraina – 265.5 milioane de euro = 4,43x

Cu Stanciu și Marin în locul lui Ianis și Băluță, valoarea primului unsprezece de la Varșovia ar fi crescut la 67,5 milioane de euro, iar cota formulei de start a Poloniei ar fi depășit-o pe cea a tricolorilor de 2,26 ori. Acest exercițiu statistic arată că pur și simplu fotbalul nu este o știință exactă. Suma valorilor individuale poate fi depășită de un joc colectiv, o așezare inspirată și o tactică bine aleasă. A demonstrat-o chiar România la EURO. Iar Polonia nu era chiar o echipă în formă, nu-i așa?

ADVERTISEMENT

Al treilea punct: atitudinea și angajamentul

La FANTIK SUPERLIGA, Cosmin Contra, fost selecționer, a remarcat atitudinea celor aflați în teren, ba chiar a și nominalizat: ”Nu văd acest orgoliu, nu văd această dorință de a schimba lucrurile în bine. (…) Am văzut un Dennis Man mergând. Sunt lucruri care sunt inacceptabile, un Rațiu care joacă bine în Spania…”

Discutând cu FANATIK, Mihai Stoica, președintele FCSB a avut la rândul sau observații similare: “Ultimul meci jucat de echipa mea a fost la Craiova și exact greșeli de genul ăsta am făcut. Sunt greșeli care, efectiv, nu se pot explica. (…) Nu mă așteptam însă să existe fotbaliști care pentru Gică Hagi să nu dea totul. Mă așteptam, din respect pentru Gică Hagi, pentru cine a fost și este în fotbalul românesc, unii jucători să aibă altă atitudine.”

ADVERTISEMENT

Ultimul meci al FCSB, cel despre care vorbește Mihai Stoica, este cel de la Craiova, acolo unde FCSB a pierdut cu 5-0. Fără a juca în inferioritate, așa cum s-a întâmplat cu naționala României la Varșovia. Este singura diferență; în rest, ceea ce remarcă președintele FCSB este corect. Erorile de plasament, tehnice și confuzia din joc și din teren au fost izbitor de asemănătoare.

La FCSB, antrenorul Baciu pierduse vestiarul și respectul jucătorilor. Cel puțin respectul profesional. Nu sunt presupuneri, evenimentele de acolo, declarațiile lui Tănase și, în cele din urmă, înlocuirea antrenorului o confirmă. O astfel de degringoladă apare atunci când jucătorii nu înțeleg ce anume li se cere, sau în cazul în care încrederea în indicațiile primite și în emitentul acestora dispare. Exemplul oferit de Mihai Stoica este perfect; de ce nu am duce raționamentul până la capăt?

Al patrulea punct: judecăm pe CINE spune sau CE spune?

Sunt absolut de acord cu cei care susțin că Ianis Hagi este atât de aspru judecat tocmai pentru că numele său de familie este Hagi, iar tatăl sau este selecționer. Am și argumente pentru ceea ce cred. Polemica din jurul lui Ianis pornește de la faptul că nu are minute și apariții la echipa de club. Ceea ce este perfect adevărat. Ianis are în acest sezon la Alanyaspor doar 103 minute jucate în 4 partide. Dar Mihăilă, tot în Turcia, are 96 de minute în 3 meciuri (la Rizespor). În timp ce Man are 53 de minute jucate în 3 meciuri de prima ligă din Olanda.

  • Ianis Hagi: 130 minute/4 partide
  • Mihăilă: 96 minute/3 partide
  • Man: 53 minute/3 partide

Așadar, despre Ianis ar trebui să discutăm în aceeași măsură și folosim același ton ca și în cazul Man. Sau Mihăilă. Principial, subiectul minutelor și al ritmului de joc e corect. Dar frecvența cu care îi pronunțăm numele lui Ianis și vehemența tonului se datorează numelui Hagi, nu prenumelui. Alfel, i-am acorda tot atâta atenție câtă acordăm și celorlalți doi.

Doar că, nu cumva în oglindă, aplicăm același gen de “discriminare” și în cazul Hagi sr.? Dacă selecționerul s-ar fi numit altfel, la fel de ușor am fi trecut (în fazele incipiente, înainte de meciuri), peste anomaliile selecției și peste strategia de lot nemaivăzută în campanii oficiale? Nu cumva în cazul altor nume ne-am fi întrebat dacă perplexitatea noastră în fața anumitor declarații ale selecționerului nu e replicată în vestiar, sau la ședințele tehnice?

Vocația de antrenor presupune și capacitatea de a transmite fotbalul pe care ți-l imaginezi

Antrenoratul este o meserie vocațională. Ea necesită cunoștințe, dragoste pentru fotbal, înțelegerea jocului și a fenomenului, entuziasm, experiență. Calități care se regăsesc fără îndoială (și nu o spun din ipocrită politețe) în selecționerul și antrenorul Hagi. Regăsim însă aceste calități și în studiouri TV, populate cu analiști competenți. Unii dintre ei încercând chiar, la un moment dar, treningul de antrenor. Doar că vocația de antrenor presupune și capacitatea de a transmite fotbalul pe care ți-l imaginezi, capacitatea de a imagina și executa strategii, de a selecționa și cristaliza loturi și relații interumane. Plus reziliență, stomac de oțel și abilitatea de a lua decizii sub stres, în timp real.

Antrenorul Hagi a avut diverse și relativ scurte experiențe la Bursa, la Poli Timișoara, la Galatasaray, la Steaua, dar pe tehnicianul Hagi îl cunoaștem cu adevărat de la clubul său (Viitorul/Farul). Acolo unde antrenorul cu același nume s-a dezvoltat în condiții de laborator, laborator construit de acționarul Hagi și condus de președintele Hagi. Condiții extrem de diferite de cele din jungla fotbalului, acolo unde antrenorul nu poate visa la continuitatea și relaționarea cu conducerea pe care tehnicianul Hagi le-a avut la propriul sau club.

Selecționerul Hagi a avut la dispoziție apărarea și mijlocul lui Edi Iordănescu de la EURO. A ales altfel. Și așezarea și tactica și titularii. A întâlnit un adversar evident mai valoros, dar diferența față de Polonia e semnificativ mai mică decât cea care ne despărțea în Germania de ucraineni. La EURO am câștigat clar, la Varșovia am fost dezmembrați. Iar diferența de atitudine și implicare e remarcată de toată lumea, specialiști, sau simpli chibiți.

Antrenorul Hagi, în ultima decadă (și mai bine) și-a justificat strategiile, tactica de joc și primul unsprezece doar în fața președintelui Hagi și a acționarului cu același nume. Pe care de fiecare dată i-a convins de justețea alegerilor sale. Acum se vede pus în situația de a face același lucru în fața a milioane de ochi care privesc stupefiați și deloc înțelegători. Oameni care nu au îndrăznit să formuleze întrebări legitime la vremea lor, confundând uriașul fotbalist din trecut cu antrenorul cu același nume din prezent. Neînțelegând (sau preferând să nu înțeleagă) că cele două meserii sunt extrem de diferite, deși au rădăcini comune. Iar acum, dezvrăjirea e la fel de dificilă și dureroasă pentru toată lumea: și pentru antrenor și pentru publicul său.

În plus, peste toate astea se așterne și un ghinion greu și dens. Cu mențiunea că în general ghinionul cu repetiție e provocat de deciziile celui aparent ghinionist și se numește Karma. Tot ce putea merge prost a mers cu adevărat prost. Golul încasat în Suedia înainte de pauză, gafa lui Radu când părea că revenim cu Bosnia, absența spectatorilor, penalty cu eliminare la 0-0 la Varșovia și, mai presus de toate, calupul de 4 meciuri legate. Dacă după primele două meciuri ar fi intervenit pauza din alți ani, timpul ar fi liniștit și (poate) redresat lucrurile. Publicul ar fi avut timp să uite, jucătorii ar fi ieșit din atmosfera de la națională, selecționerul ar fi avut necesarul timp pentru analize la rece. Secvența de 4 partide nu a oferit timp, dovedindu-se fatală pentru campania de Liga Națiunilor. Și, foarte probabil își va pune amprenta în mod negativ pe acest al doilea mandat al selecționerului Hagi.