Lorena Balaci și-a găsit o „fereastră” pentru a discuta cu FANATIK la 6 ani de la moartea lui Ilie Balaci. Fiica „Minunii Blonde” a rememorat amintiri speciale cu fostul mare fotbalist al Universității Craiova și a dezvăluit care a fost ultima convorbire înainte de tragicul eveniment.
„Minunea Blondă” s-a stins din viață pe 21 octombrie 2018 la Craiova. Lorena Balaci a vorbit pentru FANATIK la 6 ani distanță de la tragicul eveniment și a dezvăluit amintiri inedite cu „Prințul din Bănie”.
Lorena Balaci a spus cum a trecut peste pierderea „Minunii Blonde”, care nu i-a fost doar tată, ci și cel mai bun prieten. Fiica fostului mare fotbalist a povestit cum a decurs ultima discuție cu legenda Universității Craiova.
Au trecut șase ani de la moartea lui Ilie Balaci…
– Au trecut foarte greu… Pe 21 octombrie 2018 a plecat o parte din sufletul meu. Sunt incompletă până în ziua în care o să plec și eu. Doar oamenii care își pierd unul dintre părinți pot să simtă ceea ce simt eu.
Cum ați primit vestea?
– Mă pregăteam să merg la Slobozia să îl văd pe Atanas, care avea 14 ani și fusese convocat la U17, apoi mi-a dat sora mea un mesaj, mi-a zis că tata nu se simte bine. Am sunat-o, am simțit că ceva nu este în regulă cu acest „Îi e rău”. Mi-a spus că îl resuscitau, atunci am sunat un prieten din Craiova, care mi-a zis că îl resuscitează de 20 de minute. L-am întrebat dacă în cele 20 de minute i-au prins pulsul, a spus că nu și atunci mi-am dat seama că el este mort.
Avea probleme cardiace? Au ieșit bine toate controalele medicale de până atunci?
– Tata era un om care se controla, era ușor ipohondru. Nu era cardiac, făcea nenumărate controale, el își făcea analize de sânge de două ori pe an, era ceva de speriat cu analizele.
Cum au arătat ultimele zile din viața lui Ilie Balaci?
– Au fost normale, se uita mult la fotbal, făcea sport în fiecare joi și se juca un joc pe tabletă în care trebuia să găsești sinonime unor cuvinte. Pentru un bărbat la 60 de ani a avut o viață activă. Nu era sedentar.
Ce ați vorbit ultima dată cu Ilie Balaci?
– Îmi amintesc perfect, el a murit duminică și noi am vorbit vineri seara. Am vorbit cu el pe 19 octombrie, știm foarte bine că pe 19 octombrie este întuneric la 19:30. L-am sunat pe la 19:30 să îl întreb ce face. Mi-a răspuns la telefon așa: „Ce e tată?” / „Ce să fie?” / „Doamne ce nebună ești, mi-a sărit inima din piept” / „Păi de ce ți-a sărit inima din piept?” /
„Păi mă suni noaptea, să îmi stea inima?!” / „Păi nu e noapte…” / „Nu vezi că e noapte afară?” / „E noapte afară, dar e 19:30, te-ai culcat?”. Am ajuns destul de târziu acasă ziua următoare, dar nu l-am mai sunat că am zis că mă ceartă iar că e noapte.
M-am gândit că o să îl sun ziua următoare pe drum, dar uite că nu am mai apucat să îl mai sun…
Un an întreg toată garderoba v-a fost neagră, știu că ați purtat doliu un an. Cum a arătat acel an?
– A fost horror, ăla a fost unul dintre cei mai urâți ani din viața mea. Mi s-au întâmplat foarte multe evenimente de când a murit tata, unul mai groaznic decât altul. 2018 a fost un an groaznic, am mai avut un an groaznic în 2022, când am fost la un pas să îl pierd pe fii-miu.
Pe Hristu…
– Hristu a fost cinci săptămâni în comă, din cauza unei boli autoimune post-Covid. Boala se numește ADEM, encefalomielită acută diseminată. A urmat o recuperare grea pentru că a slăbit foarte mult, de la 80 de kilograme a ajuns la 40. Nu își mai ținea nici capul, era ca un bebeluș de două luni.
V-ați gândit că tata este plecat și o să vină…
– Și acum mă gândesc! Merg foarte des la cimitir, mă duc la cimitir pentru că este locul care marchează trecerea lui pe pământ. Nu am senzația că tata e acolo, eu știu că tata este cu mine peste tot. Uneori am senzația că este plecat în străinătate și la un moment dat trebuie să vină.
Cred că ăsta este modul în care mi-am setat creierul să trec peste această tragedie.
L-ați mai visat în ultimii ani?
– Da, să știi că l-am visat. A fost un vis atât de real încât m-am speriat. Pe mine mă cheamă și Elena, de Sfinții Constantin și Elena am visat că mi-a sunat telefonul, m-am ridicat, am luat telefonul și mă suna tata. I-am răspuns și mi-a spus: „La mulți ani, prințesa mea! Să ai o duminică frumoasă”. S-a întrerupt, m-am trezit și eram cu telefonul în mână. M-am uitat la apeluri, evident că nu era tata. Am lăsat telefonul și am plecat la oglindă, să văd dacă mă… văd în oglindă! Atât de real a fost visul…
:format(webp):quality(100)/https://dev.fanatik.rowp-content/uploads/2024/10/ilie-balaci-1.jpg)
Ce faceți în fiecare an pe 21 octombrie?
– Merg la cimitir, nu am ratat niciun an. Nu am ratat nicio pomană a lui tata.
Care este prima amintire care vă vine în minte când vă gândiți la Ilie Balaci?
– Sunt atât de multe, dar prima amintire la care mă gândesc este ultima, pe care ți-am povestit-o cu telefonul. Și ultima imagine pe care o am cu tata este cu el în coșciug. Aș da toți banii din lume să mi-o șteargă cineva. Nu aș fi vrut să am amintirea asta cu tata. Au trecut șase ani și eu nu pot să văd niciun material filmat cu tata.
Niciun interviu, niciun meci al lui?
– Nimic… Nu pot să îi aud vocea, nu pot! După un an și jumătate am început să mă uit la poze, pentru că nici pozele nu puteam să le văd. Când vedeam o poză cu el începeam să plâng, am crezut că o să treacă doi, cinci ani și o să pot să văd materiale filmate cu el, dar nu pot nici în ziua de astăzi.
:format(webp):quality(100)/https://dev.fanatik.rowp-content/uploads/2024/10/9e457e97-0614-4057-9b3e-94399dcb6ef1-664x664.jpeg)
Ce i-ați spune dacă s-ar afla în fața dumneavoastră acum?
– I-aș spune că îl iubesc. Sunt multe de spus, în șase ani se întâmplă o grămadă de lucruri.
Care este cel mai prețios sfat primit de la Ilie Balaci?
– Mi-a spus o chestie pe care nu am uitat-o și nu o să o uit niciodată. Este un sfat pe care l-am dat și copiilor: „Nu contează câți bani ai în buzunar, contează să ai privirea înainte când ieși pe stradă”.
Cum s-a simțit în ultimii ani din carieră?
– Nu eram suficient de mare să realizez niște lucruri, eram un copil. Îmi aduc aminte de el când era antrenor la Severin. Câte lucruri a făcut pentru oamenii ăia… La un moment dat li s-a stricat autocarul în drum spre București, s-a stricat și al doilea autocar.
Au ajuns noaptea, nu aveau unde să se cazeze și a adus toată echipa la noi acasă. Gică Craioveanu este unul dintre oamenii care au dormit la noi acasă.
Ce dezamăgiri a avut în fotbal?
– Cred că dezamăgirea cea mai mare a tatei a fost că orașul Craiova nu i-a dat înapoi câte a dat el orașului la vremea aia. El a dat totul pentru acest oraș. La un moment dat ne contram, îi spuneam că vreau să trăiesc la Monte Carlo.
El îmi spunea: „O tâmpenie, cel mai frumos oraș din lume e Craiova, nu există oraș mai frumos”. El a trăit aproape 40 de ani în București și nu știa Bucureștiul, ieșea rar din casă. Venea la Craiova un weekend la două săptămâni, când se apropia weekend-ul ăla avea foc la picioare să fugă înspre Craiova. Eu am considerat că el m-a chemat la Craiova. Pentru mine acasă a fost întotdeauna locul în care sunt părinții mei, mi s-a părut că vin mai aproape de tata prin venirea mea la Craiova.
Cum trăia un meci al Craiovei, ați fost cu el pe noul „Ion Oblemenco”?
– La Craiova nu am fost cu el de când s-a făcut stadionul nou. Am fost când eram mică, eu eram o obișnuită a stadionului pentru că nu îmi plăcea să mă duc la grădiniță și tata mă lua cu el la antrenamente. Mă jucam cu Petre Deselnicu și Ion Oblemenco la groapa de nisip. Am avut o companie
foarte selectă.
Eu mi-am trăit viața între legende, dar la vremea respectivă eram atât de copilă încât nu realizam.
:format(webp):quality(100)/https://dev.fanatik.rowp-content/uploads/2024/10/76f7a37f-58e9-42a1-8354-57e0f901b52c-664x664.jpeg)
La meciurile Universității Craiova l-ar fi putut vedea și pe Mitriță, un fotbalist care l-a iubit pe tatăl dumnevoastră…
– Și tata l-a iubit foarte tare pe el, tata a insistat foarte mult la Mihai Rotaru să-l aducă înapoi la Craiova.
Un alt fotbalist pe care l-a iubit Ilie Balaci este Atanas. Ați fi vrut să fie în tribune la debutul lui?
– Aș fi vrut, dar acasă se făcea un război… Eu capitulam, nu puteam să manageriez un război între ei. Cea care ar fi putut să managerieze toată treaba asta era mama, nu știu cât ar fi ținut-o nervii și pe ea. Tata era un perfecționist. În 40 de ani nu l-am auzit pe tata să îmi spună „Bravo, fată!”. Tot timpul era un „Dar…”, nu mi-a spus niciodată „Bravo, sunt mândru de tine!”. Știam că este mândru de mine, dar tot timpul exista un „Dar…”.
Sunt foarte mulți oameni care au lucrat cu Ilie Balaci în fotbalul românesc, Mircea Lucescu este unul dintre ei. S-ar fi bucurat să îl vadă din nou la națională?
– Da, sunt convinsă. Au avut o legătură foarte puternică, tata îl admira. Pentru mine a fost o surpriză enormă când Mircea Lucescu a venit la înmormântare, deoarece avea de parcurs o distanță mare. Un alt om căruia îi port respect toată viața este Mircea Rednic, a făcut un efort supraomenesc să vină la înmormântare.
Ce vă povestea despre Mircea Lucescu?
– Tata nu prea vorbea cu mine acasă de alți oameni. Pot să spun că aveam o legătură cu familia Lucescu. Când eram destul de mică și mergeam la București vizitam familia Lucescu, chiar am o piatră în formă de inimă primită de la nea Mircea, o am și în ziua de astăzi.
„Am trecut printr-o depresie foarte urâtă, pe care a trebuit să o vindec. Caracterul meu este puțin atipic, nu am mers la terapie, singura mea terapie a fost Dumnezeu și biserica. Nu am luat pastile, nu am mers la terapeut, pentru mine Dumnezeu a fost cel mai bun terapeut și va fi câte zile o să trăiesc pe acest pământ.
A fost o chestie foarte ciudată în ziua plecării lui tata… Înainte să primesc mesajul de la sora mea, mă îmbrăcasem, aveam o oglindă în dormitor, m- am uitat în ea și am zis: «Iar m-am îmbrăcat în negru»…”
Cred că dezamăgirea cea mai mare a tatei a fost că orașul Craiova nu i-a dat înapoi câte a dat el orașului la vremea aia. El a dat totul pentru acest oraș”, a mai spus Lorena Balaci.
Ilie Balaci s-a născut pe 8 septembrie 1956, la Bistreț și s-a stins din viață pe 21 octombrie 2018, la Craiova, orașul pe care l-a considerat mai frumos decât Monte Carlo. La 6 ani de la plecarea în cer a „Prințului din Bănie”, FANATIK a selectat 8 momente importante din cariera sa.
Pe 12 august 1973, Universitatea Craiova juca în deplasare cu Jiul Petroșani în prima etapă a noului sezon. Marele câștig al „juveților” a fost Ilie Balaci, un tânăr de nici 17 ani care a impresionat încă de la debutul în Divizia A. Puștiul tupeist s-a dovedit a fi piesa lipsă din puzzle-ul oltenilor, care au cucerit primul titlul din istorie în acel sezon.
Ilie Balaci a debutat sub „tricolor” în amicalul Franța – România 1-0, de pe 23 martie 1974. La 17 ani, 6 luni și 10 zile a fost titular în partida de la Paris, fiind înlocuit în minutul 75 de Iuliu Hajnal.
Conducerea Universității Craiova l-a găsit principalul vinovat pentru înfrângerea cu 3-4 în fața celor de la Fortuna Dusseldorf din 13 septembrie 1978, în Bănie, în Cupa Cupelor (în retur a fost 1-1). Și l-a suspendat pe termen nelimitat, nu a jucat fotbal două luni, pe care le-a petrecut la… ITA
Craiova (Întreprinderea de transport auto)!
Ilie Balaci a fost „creierul” Universității Craiova în sezonul 1982-1983 din Cupa UEFA. Cu „Minunea Blondă” în teren, oltenii au eliminat formații ca Fiorentina, Shamrock Rovers, Bordeaux și Kaiserslautern.
Italia a fost răpusă de Ilie Balaci în preliminariile EURO 1984. „Prințul din Bănie” s-a distrat cu Gentile pe fostul stadion „23 August” și a mișcat mingea la golul lui Ladislau Bölöni, care a decis soarta partidei de pe 16 aprilie 1983.
„Minunea Blondă” a suferit o accidentare horror la 27 de ani, pe 21 februarie 1984. Grigore Arezanov l-a faultat dur în meciul FC Baia Mare – Universitatea Craiova 1-0. Verdictul medicilor a fost unul crunt: ruptură de menisc și de ligamente încrucișate. S-a operat în țară, a revenit pe teren, dar nu a mai revenit niciodată la forma din anii trecuți.
Ilie Balaci a ratat prezența la EURO 1984 din cauza accidentării suferite la Baia Mare. A mers în cantonament cu „tricolorii” la Poiana Brașov, însă nu a fost păstrat de Mircea Lucescu în lotul pentru turneul final din Franța.
„Prințul din Bănie” a plecat din Bănie după ce nu a primit viza pentru Grecia în 1984. Legenda Universității Craiova a plecat la FC Olt Scornicești și ulterior s-a fost transferat de Dinamo. Oficialii oltenilor de la acea vreme l-au taxat pe cel mai mare fotbalist al Băniei luându-i apartamentul…