„Hagi Salvatorul” sau „România sacul de box”? Conferința lui Hagi demnă de milă, mândrie, umor. Selecționerul i-a convins doar pe unii, nu pe toți. L-am ascultat pe Hagi la conferința de presă de după meciul cu Suedia. Mărturisesc că m-au cuprins stări ambigue în cele 30 de minute cât a durat. Eram când cuprins de milă, când mândru, iar când credeam c-am înțeles ce ni se întâmplă am fost rapid recuperat de creier în ceea ce știam că ar fi hiba.
Hagi s-a prezentat viu, optimist și chiar cu simțul umorului. Niciunui altuia nu i s-ar fi permis o asemenea abordare. Hagi, cu explicațiile lui, chiar așa cum le formulează, cu de-acum celebrul vocabular ce nu depășește suta de cuvinte, reușește să-i convingă pe unii. Ce se întâmplă cu ceilalți, NECONVINȘII de argumentele așa-zisului „Rege”? O fi frustrare la mulți specialiști, analiști și ziariști sau sunt ei deținătorii adevărului și nu Hagi?
Adevărul, după opinia mea, este la mijloc. Ca întotdeauna. Hagi vrea să “Facem o generație mai bună decât cea care a fost. Pentru asta am nevoie de timp” și susține că cele patru meciuri lamentabile “au fost un examen pentru mine, am vrut să cunosc jucătorii și ei pe mine”. S-a mai referit la nevoia unui declic, a unui proiect pe care deja a și început să-l aplice și la susținerea necondiționată a publicului.
Frumoase gânduri, bune idei, dar să vedem dacă sunt ele și sustenabile, vorba președintelui Burleanu care la rău tace și nu explică nimănui nimic. Poate ne-ar lămuri de ce merg lucrurile anapoda, înțepenindu-ne, după 12 ani, în jurul locului 60 mondial.
Toate bune și frumoase în declarațiile lui Gică, doar că realitatea fotbalului și a drumului obținerii performanței este alta. Hagi a mai făcut referire și la alte țări care au avut o strategie națională și fie au crescut din nimic, cazul Kosovo, Bosnia, Feroe, Islanda, fie au avut tradiție urmată de declin și apoi de o lungă perioadă de timp pentru a reveni în elită, cazurile Belgiei, Norvegiei, Austriei, Turciei, Serbiei.
Toate aceste țări branduite și rebranduite au avut parte de o strategie națională generală de dezvoltare, nu la nivelul experimentelor la prima reprezentativă. S-a investit masiv în bază, în calitatea umană și mai apoi într-un grup reprezentativ.
Selecționerul poate încerca cât de mulți fotbaliști dorește dacă aceștia nu au valoarea fotbalistică necesară. Poate că nu știe încă, la peste 60 de ani, că orice grup este suma indivizilor care-l compun. Desigur că este important și ansamblul, dar parcă mai ușor îl așezi și-l coordonezi când jucătorii știu ce au de făcut și au tot ce presupune fotbalul la purtător.
În privința aceasta Hagi nu are vină. De vină sunt alții care-i acceptă acum “strategia formei fără fond”. Chiar dacă, prin absurd, această echipă prezentată c-ar avea perspectivă, după înfrângerea cu Suedia, s-ar califica la turneul final European din 2028, credeți cumva că valoarea bazei fotbaliștilor români va crește? Cu siguranță, nu. Va juca, poate, bine un grup format din 20 de persoane și atât. Ne vom califica și atât. Deci nu este vorba de nicio perspectivă națională profundă, cu Hagi sau fără el.
Valoarea fotbaliștilor români de azi este de un slab, aproape penibil, nivel. Cluburile mari nu-i bagă în seamă, mai mult, unele țări se feresc de tineri crescuți în pepinierele din România( cazul Angliei, Germaniei, Spaniei, Austriei). Cei puțini care ajung printr-o conjunctură în campionate mai răsărite iau imediat loc pe băncile de rezervă sau chiar în tribunele cluburilor la care sunt legitimați.
Putem schimba ceva la nivelul echipei naționale, dar nu avem nicio șansă de a da măcar un nume care să devină sonor în spațiul European. Noi nu avem un Szoboslai, Lewandowski, De Bruyne, Lukaku, Dzeko, Haaland șamd. Cu lideri ca ei și cu cât mai mulți ca ei se poate încropi o națională cât de cât performantă. Cu ce a descoperit Hagi acum, Coubiș, Eissat, Ilie și Cârjan agonia fotbalului românesc se va prelungi pentru cel puțin un deceniu.
Hagi poate fi motivat și ambițios de dimineață până-n noapte, poate să-și dorească să mulțumească suporterii la fel, să selecteze zi- lumină, să vrea posesie și ofensivă, să aleagă sisteme de joc, că echipa României nu va avea valoare. Poate eventual doar să reușească s-o spoiască nițel.
E tristă realitatea, dar asta este. Oricare altă abordare, vezi Doamne strategică, nu-i va îmbunătăți nici limba română, nici calitatea de selecționer, nu-i va conferi nicio baghetă magică, ci doar va prelungi agonia suporterilor României.
Echipa Națională și rezultatele ei înseamnă vârful piramidei, acoperișul casei. Ce poți face dacă fundația este șubredă? Poate că nu ne plouă încă, dar riscăm să ne prăbușim.
“STRATEGIA HAGI” acceptată de Casa Fotbalului în lipsă de altceva, nu este altceva decât o viziune de-a salva fotbalul pe termen scurt. Un fotbal aflat în metastază. Poate că, chirurgul Hagi va reuși operația, dar pacientul este deja mort. Dacă nici măcar operația nu-i va reuși, Hagi va putea fi confundat definitiv cu Don Quijote călare pe mârțoaga Rocinante. Cine credeți că poate să fie “scutierul” Sancho Panza? Hai că nu-i greu.