România a capotat încă o dată, însă Hagi a apărut la conferința de presă un pic mai roșu în obraji. De unde i-a venit o briză de încredere a spus-o chiar el. “Publicul e extrem de important pentru noi, pentru România. Ei sunt puterea, ei aduc adrenalină, conectare jucătorilor. Chiar dacă am pierdut și de data aceasta, a fost un meci bun din partea noastră.” Suporterii l-au susținut, iar rezultatul cu Suedia, 0-1, luat separat, chiar nu pare o catastrofă. Acesta vine după setul la zero din Polonia și aduce cu el magia ca orice înfrângere la limită să pară, prin comparație, suportabilă.
Numai că România nu mai poate privi meciurile separat, din păcate. Trebuie să le punem unul lângă altul, iar atunci când o facem, imaginea devine teribilă pentru Gică Hagi. Patru meciuri oficiale. Patru înfrângeri. Zero puncte. 3 goluri marcate și 13 primite. Este cel mai slab debut în meciurile oficiale al unui selecționer din istoria naționalei.
Hagi stabilise deja recordul negativ după 0-6 cu Polonia, devenind primul selecționer care pierde primele 3 partide oficiale ale unui mandat, iar aseară a împins recordul și mai departe. Patru din patru. Iar aici nu mai vorbim despre un accident, asta e clar! Poți pierde un meci din cauza unei greșeli individuale sau din cauza unui arbitraj strâmb. Poți invoca accidentări, suspendări, lipsa timpului, forma jucătorilor, adversarii sau pur și simplu ghinionul. După 4 înfrângeri consecutive începi însă să vorbești despre un pattern.
România aseară nu s-a mai prăbușit, dar tot a pierdut. Hagi are dreptate, echipa a avut mai multă ordine, mai multă disciplină și a rămas în meci până la capăt. În fața unui stadion plin și după acel 0-6 era obligatoriu să se întâmple, însă mi-e teamă că reacția adevărată după o umilință nu înseamnă doar să nu mai iei alte șase, ci să produci ceva. România nu a reușit nici măcar un egal.
Naționala lui poate pierde în mai multe feluri. Poate pierde fiind dominată, așa cum s-a întâmplat în Suedia. Poate pierde făcând greșeli individuale, așa cum s-au luat 12 goluri din 13. Poate pierde prăbușindu-se, așa cum s-a întâmplat la Varșovia. Poate pierde cu stadionul gol, cazul Bosnia. Aseară am constatat că poate pierde și într-o partidă în care rămâne competitivă până la final. Finalul este însă mereu același: înfrângerea!
Hagi a preluat o echipă cu probleme, nu a preluat Germania. Calitatea tricolorilor este așa cum este. I s-au accidentat și jucători. A avut puțin timp. Ar fi total nedrept ca toate slăbiciunile fotbalului românesc să i le așezăm acum în spate unui singur om. Ar fi stupid chiar! Dar există totuși o limită până la care contextul îl poate proteja pe selecționer. Patru meciuri oficiale, 4 înfrângeri, 3 goluri marcate și 13 primite depășesc această limită. Zero puncte nu mai pot fi explicate.
După înfrângeri consecutive, cel mai mare pericol știți care e? Frica. Înfrângerea devine familiară. Jucătorii încep să intre pe teren nu pentru a câștiga, ci pentru a evita încă un eșec. Asocierea dintre echipa națională și înfrângere trebuie întreruptă, iar aici discursurile au o limită. “Ne ajunge cu generația care a fost, ea trebuie depășită. E singurul obiectiv care stă în picioare. Să facem o echipă mai bună decât Generația de Aur”, a zis Gică.
Asta e partea cea mai dureroasă a întregii povești, pentru că vorbim despre Gheorghe Hagi. Cel mai important fotbalist pe care l-a avut România și omul în jurul căruia s-a construit cea mai frumoasă generație din istoria naționalei. Tentația este să judecăm selecționerul prin memoria fotbalistului.
Nu trebuie! Respectul pentru Hagi nu înseamnă suspendarea criteriilor după care este evaluat selecționerul României. Dimpotrivă! Hagi însuși și-a construit întreaga carieră pe exigență, spirit de luptă și refuzul mediocrității, deci ar fi nedrept față de el să inventăm alte standarde doar pentru că pe banca naționalei stă Regele.
Iar prezentul e ăsta: patru meciuri oficiale. Patru înfrângeri. Una drastică. Zero puncte. 3-13. După patru înfrângeri consecutive și când nici măcar 50.000 de oameni nu mai ajută, un lucru devine inevitabil. Numele Hagi nu mai poate proteja selecționerul Hagi.