Știința a jucat meciul cu Farul Constanța având presiunea și efortul parcursului european, dar și obiectivul clar de a nu permite distanțarea bucureștenilor de la Dinamo și Rapid. A rămas însă aceeași: puternică, elegantă și superioară.
Universitatea Craiova a știut că meciul cu băieții lui Ioan Ovidiu Sabău nu va fi o plimbare în parc duminică seara. Presată de consecințele prezenței, dar și perspectivele imediate din UEFA Conference League, unde peste doar patru zile va juca în deplasare cu Inter d’ Escaldes, Știința a început extrem de calm o partidă de care nu s-a temut, nici nu avea cum, doar ea e campioana, dar pe care a intuit-o ca fiind una dintre cele dificile. Nu s-a înșelat, căci a avut în față o altă echipă de autor, la fel de bine articulată și structurată ca și ea. De fapt, între Filipe Coelho și Neluțu Sabău nu sunt mari diferențe de fond, ci doar de manieră de exprimare a elevilor fiecăruia.
Unii sunt mai valoroși ca alții, cum s-ar putea spune. Fără Screciu, Bancu, Cicâldău, Baiaram și Assad în formula de start, Știința nu a lăsat să se vadă vreun semn de slăbiciune si a fost de ajuns ca Elisor să vină cu al șaptelea gol al său din Superliga, după un sfert de oră, ca să se știe cine e șeriful în oraș. Cu doi “Underi” de la început în teren, Luca și Matei, ca doi apostoli pe care Craiova i-a activat în permanență, jocul a evoluat iar Băsceanu a expediat un șut în bară după o acțiune personală, la jumătatea unei prime reprize care s-a derulat în mare parte la o singură poartă.
Iar asta reprezintă deja o marcă înregistrată a Olteniei Force One, supercampioana României 2026, cel puțin atunci când “Ion Oblemenco” este scena, sufletul și energia propulsoare a, totuși, singurei echipe cu trasee europene de la noi. Farul Constanța a simțit asta, în timp ce, din lojă, Beldeanu, Boldici, Bondrea, Săndoi și Cristescu au supravegheat frumusețea unui joc fluid, dens și aducând aminte, uneori, de vremurile lor. Ceea ce nu e deloc puțin lucru!
Pe liniștea adusă în teren de golul superbissim al lui Elisor, s-a putut observa, cu ochiul liber, ca atunci când sus nu e nor și se văd toate stelele, că și numele noi, de la Roux și Webster, până la deja golgheterul francez deja numit, știu ce trebuie să facă, de ce și cum să joace așa de bine. Aici e de “vină” același Filipe Coelho, un mare antrenor. La reluare, Farul s-a aprins puternic și a luminat periculos un drum pe care îl știa bine Sabău, dar don Filipe a mutat rapid cu Bancu, Cicâldău și Baiaram, suficient ca dezechilibrul semnalizat de ocaziile lui Grygorian, de pildă, să nu aibă urmări. Apoi a intrat și Screciu în locul lui Roux, cu douăzeci de minute înainte de final. Caz închis? Încă nu.
Assad in, Elisor out, cu un sfert de oră rămas să se joace deja periculos, mereu cu ochii pe ceas. Oboseală, da! Assad, bară și Romanchuk gol magnific, cu capul, semnalizează că totul e greu pentru oricine apare în fața Craiovei. Pe cale de consecință, pentru Craiova, indiferent de circumstanțe, e ușor. Ușor spre superlativ. Acesta e pasul!