Dacă din punct de vedere juridic FCSB este sau nu Steaua, cu certitudine nu sunt eu în măsură să mă pronunț. Ceea ce știu însă sigur este că suporterii FCSB sunt steliști. Pe tema asta nu am dubii. Pentru ei, pentru rapidiști, dar și pentru microbiștii interesați de istoria unui sport care se încăpățânează să trezească pasiuni majore la 80 de ani distanță, vin în zi de meci cu o avancronică altfel a derby-ului. În care discutăm despre mugurii rivalității dintre Rapid și Steaua.
În august 1947, proaspăt înființata ASCA (Asociația Centrală a Armatei) se pregătea de debutul în prima divizie. Carmen (o doamnă reacționară din epocă) fusese exclusă și desființată, iar locul astfel eliberat urma să fie ocupat (ce noroc!) de echipa armatei. Campionatul avea să înceapă pe 24 august, iar primul adversar oficial din istoria clubului militar urma să fie Dermata Cluj. Iată de ce, pe 16 și 17 august, ASCA se afla în cantonament la Sinaia, pregătindu-se intens.
De unde știm că se pregătea intens? Din Ziarul Cotidianul din 20 august 1947, care exact asta spune: “Proaspăta divizionara ASCA se pregătește intens pentru campionat”. “Proaspătă” în sens premonitoriu, desigur, pentru că debutul (în orice divizie, nu doar în prima), avea să se producă abia peste câteva zile.
Pe 16 august (sâmbătă), ASCA are un meci școală chiar la Sinaia cu echipa întreprinderilor Costinescu din localitate. Echipă înscrisă în sezonul 1947-1948 în campionatul Ploieștiului. Același articol ne povestește că a doua zi, duminica, ASCA s-a deplasat la Predeal pentru primul meci din istorie cu o echipă de primă ligă. Se întâmpla să fie CFR (Rapid) aceea.
Rezultatul, 8-2 (4-0) pentru Rapid. Pentru simetrie, o orânduire născută sub semnul unui 8-2 într-un amical, urma să apună după un 2-8 într-un meci oficial de astă dată (Steaua – Rapid 8-2, 3 mai 1989). În poarta Rapidului la acel meci, Leo Toader, actualul antrenor cu portarii din Giulești. Pe stadionul 23 August, cu 55.000 de oameni in tribune. O audiență la care astăzi, după 37 de ani, nu putem nici măcar spera. Și nu doar pentru că meciul nu începe de la ora 18:00, ca atunci (deși asta chiar ar putea ajuta).
:format(webp):quality(100)/https://dev.fanatik.rowp-content/uploads/2026/10/articol1947.jpg)
Să revenim însă la sezonul 1947-1948, pentru că nici nu știți ce pierdeți. La finalul acelui sezon, ASA (sub acest nume apare în campionat) se clasează pe locul 14 din 16. Se salvează de la retrogradarea directă, dar regulamentul prevedea un baraj de supraviețuire-promovare la care participă locurile 11-14 din prima divizie și câștigătoarele celor 4 serii de Divizia B. Nici măcar n-o să credeți unde s-a desfășurat acest mini-campionat. Exact! Pe Giulești!
ASA a strâns 7 puncte în turneu, prin trei victorii, un egal și trei înfrângeri, cu golaveraj 14–10. Inițial, victoria lui FC Ploiești cu 3–2 împotriva Politehnicii Timișoara lăsa echipa Armatei în afara primelor patru. Dar lucrurile nu au rămas așa, pentru că ASA a contestat rezultatul, invocând un gol neacordat timișorenilor când aceștia conduceau cu 2–1. Drept probă a fost prezentată o fotografie din revista Stadion. Cum se face. Fotografie pe care FANATIK o prezintă mai jos.
:format(webp):quality(100)/https://dev.fanatik.rowp-content/uploads/2026/10/6.jpg)
Explicația fotografiei – “Acum îl vezi, domnule Mitran?”. Aceasta este fotografia (stânga jos) pe baza căreia Federația a anulat rezultatul și a dispus rejucarea. O fotografie în care se vede orice, mai puțin mingea. Rejucarea are loc pe 24 iunie (la 19 zile de la meciul inițial), partida se încheie la egalitate, rezultat care menține ASA în prima divizie și trimite Ploieștiul în divizia B.
Dar nici macar asta nu este informația care schimbă tot. Ci aceea că, dacă priviti nițel deasupra fotografiei care a impedicat retrogradarea din prima divizie a echipei niciodată promovate acolo, veți observa ultraseria românească într-o fază incipientă de dezvoltare. “ASA a avut o galerie bine organizată care s-a făcut simțită și la jocul FC Ploiești – Politechnica”. Bine organizată în sensul de organizare practic militară. De remarcat nu doar faptul că tradiția ultra’ s-a născut (la propriu) sub turnul de la tribuna a doua a Giuleștiului, ci și cei 3 strămoși ai vuvuzelei, introduși pe bază de proces verbal în stadion. Era perioada aceea romantică a fotbalului dâmbovițean, în care portarii care apărau cu basca pe cap erau înlocuiți de spectatorii cu chipiu și cașchetă.
Lăsând istoria să se ocupe de aceste legături neștiute dintre Steaua și Rapid, revenim în prezent, pentru că derby-ul bate la ușă. Cine e? Eu, derby-ul!
Partida găzduită de Arena Națională găsește adversarii în două momente cât se poate de diferite. FCSB continuă și în acest sezon evoluțiile palide din precedentul, a schimbat deja antrenorul și a mutat pregătirea fizică de vară în toiul sezonului. Dincolo, Rapid s-a ancorat de locul 2, a legat 5 victorii consecutive în campionat și, oricât de greu și-ar câștiga punctele, o face cu o lejeritate dezarmantă în comparație cu trupa lui Reghecampf.
Practic, atât de bine arată Rapid comparativ cu FCSB, încât astrele par perfect aliniate pentru o victorie a… FCSB. Nu, nu am greșit. Pentru că este exact conjunctura cea mai nefavorabilă Rapidului. Rapid nu știe să joace derby-uri din postura favoritului, a echipei care are toate atuurile sportive de partea sa. Deși am început cu un 8-2, e mult mai aproape în memoria colectivă acel 2-8. Și nici atâtea victorii consecutive nu prea suntem obișnuiți să gestionăm. Nu victoria la Galați, nu 3 puncte cu U Cluj sunt “cadavrele” pe care trebuie Pancu să le resusciteze. Mentalitatea de învingător e ceea ce, istoric vorbind, ne lipsește. Și siguranța de sine care vine odată cu ea.
Problema este că pentru a obține așa ceva e nevoie de (mult) timp. Resursă pe care nu o avem, din păcate, la dispoziție. Așa că, deși clasamentul și forma de moment spun altceva, niciodată vorba aceea cu echilibrul din derby nu a fost mai actuală. Da, o victorie a Rapidului ar fi ceva normal în contextul dat; doar că Rapid și normalitatea au locuit foarte rar sub același acoperiș, acuzand o nepotrivire de caracter in formă continuată. Hai, Pancone… bifeaz-o și p-asta!