Dacă acum ne putem bucura de condimente din comerț, dar și de o gamă variată de plante și nu numai, la prețuri accesibile, iată că în urmă cu ani buni, lucrurile nu erau deloc atât de simple, iar unii ar fi dat chiar și o avere pentru o anumită plantă, având în vedere beneficiile ei.
Este vorba despre o plantă cu flori galbene numită silphium. Pe vremea Imperiului Roman, acesta era cel mai scump condiment și totodată și cel mai eficient medicament, astfel că unii ar fi plătit o avere doar pentru a o putea avea. Ulterior însă, pentru că a fost recoltată excesiv, planta a dispărut definitiv după anul 50 d Hr.
Totuși, experții spun că planta silphium ar putea exista și în prezent, însă nu a fost redescoperită. Și totuși ce o face atât de deosebită și e ce a ajuns să fie recoltată în exces? Silphium era un condiment din Africa de Nord, care de altfel era apreciat atât de români, cât și de greci.
Despre această plantă se vorbește și în cartea Istoria gustului, care notează că silphium arăta precum chimenul, iar tulpina, rădăcina, dar și frunzele erau folosite pe post de condiment. Întreaga regiune unde planta era cultivată a reușit să se îmbogățească după exploatarea ei.
„Silphium-ul era o plantă asemănătoare cu chimenul care creștea în Africa de Nord. Aproape toate părțile plantei – rășina din tulpină, rădăcina uscată și măcinată și frunzele – erau folosite pentru condimentare.
Planta era extrem de căutată, iar regiunea Cirenaica din nordul Africii, care o cultiva, s-a îmbogățit din exploatarea ei, lucru dovedit cu mândrie și de monedele orașului Cyrene, care purtau imaginea plantei”, arată sursa citată.
Planta creștea însă într-o zonă destul de restrânsă, unde de altfel era și multă umiditate. Grecii o foloseau în medicină, spunând că este bună pentru durerile de cap și de asemenea, că stimulează fertilitatea, în timp ce românii o foloseau pe post de condiment.
În cartea Istoria gustului mai scrie că românii adorau acest condiment. De asemenea, legenda spune că Iulius Cezar ar fi fost și el impresionat, astfel că ar fi păstrat sute de kilograme din această plantă în trezoreria statului. Tot acolo erau ținute inclusiv rezervele de aur.
Și în alte cărți de rețete mi regăsim planta silphium, însă sub altă formă, mult mai accesibilă de altfel. Aceasta este asemănătore cu chimenul dulce asiatic, prezent în bucătăria indiană. Evident că nu are beneficiile pe care cea mai scumpă plantă o avea, însă dă un gust apare mâncărurilor.
Ce mai trebuie să știm despre planta care valora o avere în urmă cu ani buni? Seva era uscată, iar negustorii o vindeau pe străzi la prețuri uriașe. De asemenea, nu de puține ori s-a întâmplă ca aceștia să vândă alte prafuri, spunând că în realitate ar fi planta silphium.
Odată ce planta a dispărut, specialiștii spuneau că acesta este exemplul prin care nesăbuință unui om poate duce la epuizarea unei resurse. Și totuși mai există o astfel de plantă în prezent? Un articol publicat de National Geographic prezenta un profesor din Istanbul care susține că ar fi găsit flori galbene în Capadoccia.
Nu este clar dacă acestea sunt sau nu planta silphium, cert este că sunt cât se poate de asemănătoare. Este însă acest lucru posibil? Profesorul spune că există posibilitatea ca o astfel de plantă să fi fost uitată la un moment dat, iar aceasta să fi rezistat în zonă până în prezent, pentru că nimeni nu a știut de beneficiile ei.