Aflată la ultimul sezon al carierei, Sorana Cîrstea a vorbit deschis despre presiunea uriașă pe care și-o punea pe umeri în primii ani ai carierei și despre dificultățile de a accepta înfrângerile.
Într-un interviu acordat fostei jucătoare Alison Riske (fost nr. 18 WTA), publicat pe canalul oficial al WTA și prezentat de publicația Punto de Break, românca a rememorat un episod dureros petrecut la vârsta de 18 ani. După o semifinală pierdută la turneul de la Luxemburg, împotriva rusoaicei Elena Dementieva (atunci nr. 5 WTA), scor 2-6, 2-6, a fost atât de dezamăgită încât a refuzat să iasă din cameră timp de două zile. Nici măcar insistențele mamei sale nu au dat roade.
„La începutul carierei nu mă bucuram niciodată de micile îmbunătățiri. Nu voi uita niciodată. Am pierdut în semifinala turneului din Luxemburg în fața Elenei Dementieva. Aveam 17 ani (n.r. – în 2008, când avea 18 ani). Ea era în TOP 10 WTA. Era prima dată când jucam într-o semifinală WTA. Nu am vrut să ies din cameră mea două zile. Mama mă implora să ies pentru o cafea sau pentru o plimbare. Nu voiam să ies din cameră. Era o adevărată dramă, înțelegi?”, a declarat Sorana Cîrstea.
Privind înapoi, sportiva originară din Târgoviște recunoaște că și-ar fi dorit să se bucure mai mult de realizările sale și să nu mai trateze fiecare înfrângere ca pe o tragedie. Experiența acumulată în circuit i-a schimbat radical perspectiva asupra performanței și a modului în care trebuie gestionate momentele mai puțin plăcute. Acum, Sorana apreciază mai mult lucrurile mărunte, dorind să se bucure de fiecare moment pe care i-l rezervă viața în continuare.
„Când aveam 17 ani, succesul însemna pentru mine să fiu numărul 1 mondial și să câștig turnee de Grand Slam. Este o carieră foarte lungă, dar, în același timp, totul trece foarte repede. Mi-aș fi dorit să mă bucur mai mult la început”, a completat sportiva.
În cariera sa, Sorana Cîrstea a izbutit: