Sport

Sorin Cârțu, confesiune emoționantă la 71 de ani: „Cea mai grea perioadă din viața mea!” Exclusiv

12.11.2026 | 08:50
Sorin Cartu confesiune emotionanta la 71 de ani Cea mai grea perioada din viata mea Exclusiv
Sorin Cârțu, confesiuni emoționante la 71 de ani, într-un interviu exclusiv FANATIK. Foto: Colaj Fanatik.
Sorin Cârțu, confesiuni emoționante la 71 de ani, într-un interviu exclusiv FANATIK. Dezvăluiri despre cei 16 ani de luptă cu hepatita C, Craiova Maxima și marele său vis.
ADVERTISEMENT

Sorin Cârțu împlinește 71 de ani și privește în urmă la o viață dedicată fotbalului, cu bucurii uriașe, sacrificii, regrete și momente pe care nu le va uita niciodată. Într-un interviu exclusiv acordat pentru FANATIK cu ocazia aniversării sale, legenda Universității Craiova a făcut mărturisiri emoționante despre cei 16 ani în care s-a luptat cu o boală gravă, dorul de foștii colegi care nu mai sunt în viață și sacrificiile făcute pentru fotbal. Sorin Cârțu a vorbit și despre dorința pe care și-ar pune-o la 71 de ani, dar și despre marele vis pe care îl mai are alături de Universitatea Craiova.

Sorin Cârțu, interviu de suflet la 71 de ani! Mărturisiri despre familie, regrete și dragostea pentru fotbal

Zi specială pentru una dintre cele mai importante personalități din istoria Universității Craiova! Sorin Cârțu împlinește azi, 12 noiembrie, 71 de ani, iar aniversarea îl găsește în continuare aproape de echipa căreia i-a dedicat o mare parte din viață.

ADVERTISEMENT

Fostul mare atacant al Craiovei Maxima, devenit ulterior unul dintre cei mai cunoscuți antrenori din fotbalul românesc, a acceptat provocarea FANATIK de a răspunde unor întrebări mai puțin obișnuite. De această dată, discuția nu s-a concentrat doar pe rezultate, transferuri sau lupta pentru trofee, ci și pe omul Sorin Cârțu.

A vorbit deschis despre ce i-ar reproșa versiunii sale de la 20 de ani, despre prietenii pierduți și despre cea mai grea încercare prin care a trecut. Nu au lipsit nici amintirile din vestiarul Craiovei Maxima sau emoțiile pe care le trăiește și astăzi la meciurile Universității, uneori atât de puternice încât preferă să plece câteva minute din tribună.

ADVERTISEMENT

Sorin Cârțu, bilanțul unei vieți dedicate fotbalului. Regrete, sacrificii și dorințe la 71 de ani

Domnule Cârțu, La mulți ani! La cei 71 de ani împliniți astăzi, dacă v-aș pune în față un tort cu 71 de lumânări, ce dorință v-ați pune?

ADVERTISEMENT

– Mulțumesc, mulțumesc! Nu-mi doresc decât sănătate, în partea asta a zonei de sănătate mă arunc. Vreau ca familia să-mi fie bine și să nu am parte de supărări. Tot ce înseamnă familie pentru mine este totul, deci vreau doar binele pentru ei.

ADVERTISEMENT

Dacă v-ați întâlni astăzi cu Sorin Cârțu de la 20 de ani, ce i-ați spune?

– Știi cum e, e cam greu ca la 20 de ani să ai mintea de acum. Aș avea mai multe să-i reproșez lui Cârțu de la 20 de ani, poate să fi dat și mai mult decât a dat în fotbal. În rest, viața pe care am avut-o până acum, la 71 de ani, e un rezultat a ceea ce mi-am propus, a ceea ce am dictat în viață. Sunt mulțumit de ceea ce am realizat, dar normal că era loc de mai bine, atât în fotbal, cât și în viața de zi cu zi, mai ales după anii 90. Atunci ar fi trebuit să fiu mai atent la ceea ce însemna economia de piață, ca să realizez mai multe în zona afacerilor. Spun asta pentru a avea o siguranță și mai mare, dar, per total, sunt mulțumit de cum mi-am condus viața.

Ați avut vreodată un moment în care v-ați spus: «Gata, nu mai vreau să aud de fotbal!»? 

– Niciodată asta, ca fotbalist, ca antrenor, ca tot. Nu a existat gândul ăsta. Nu am regretat nimic din ceea ce am făcut și ca fotbalist și ca antrenor. La fel și acum, din zona asta în care activez, la fel, fac totul cu mare plăcere. A fost o pasiune mare fotbalul, am făcut și sacrificii în sensul ăsta. Și în momentele mai neplăcute ale carierei eu tot am vrut să fiu aici, în lumea fotbalului. Sunt inerente și astfel de momente, pentru că nu totul poate merge în linie, așa. Tu-ți propui ceva, dar contează mult și reacția adversarului. Chiar și antrenorul de la echipa adversă îți provoca nemulțumiri din când în când, dar asta nu însemna să te dai deoparte. Fotbalul a fost primordial pentru mine în viață. De multe ori mi-am prejudiciat și familia pentru fotbal.

ADVERTISEMENT

Sorin Cârțu, amintiri emoționante despre Craiova Maxima: „Când ajung la cimitir, mereu le aprind o lumânare”

Cine v-a făcut cel mai tare să râdeți în vestiar în întreaga carieră? Dar cine v-a scos cel mai rău din sărite?”

– Așa, ce să spun, toți colegii de la echipa noastră au fost ai mei. Nu era unul special, eram un grup de 4-5 inși mai apropiați, să zicem, cu toate că nu existau bisericuțe. Vorbim de Boldici, Ilie Balaci, Negrilă, Ungureanu. Cu ei am fost mult mai apropiați. Irimescu, la fel, cu ei aveam gruparea. Ca adversar e greu de zis, unul care să mă fi enervat. Nu tot timpul îți ieșea ce voiai să faci pe teren. mă deranjau ăștia care erau pe postul meu, normal, dar nu mai țin minte exact să dau un nume.

De ce vă este cel mai dor când vă gândiți la anii tinereții? De un om, de un moment sau de ceva ce nu se mai întoarce?

– Normal, aș fi vrut să mai fie pe lângă noi și Balaci și Ungureanu, Ștefănescu, foștii mei colegi care s-au dus. De ei îți e dor mai tot timpul. Eu, când ajung la cimitir, mereu le aprind o lumânare și mă gândesc la ce au fost…dar asta se întâmplă în viață. Din lumea fotbalului aș vrea să am o masă mai mare la care să stau iar nu doar cu cei trei pe care i-am menționat.

Sorin Cârțu, dezvăluire cutremurătoare despre lupta cu hepatita C: „16 ani de chin!”

Care a fost cea mai grea zi din viața dumneavoastră? Nu neapărat din fotbal.

– Cea mai grea perioadă din viața mea a fost perioada când am avut Hepatită C. Am dus-o 16 ani de zile. Am descoperit-o, iar apoi a durat enorm de mult. La vremea respectivă nu era niciun tratament pentru boala asta și am rezistat 16 ani de zile cu multe rugăciuni, cu odihnă, cu dietă la gramaj, fără pic de nimic toxic care să-mi intre în organism. Am ajuns, apoi, la momentul în care s-a descoperit leacul, tratamentul necesar pentru a combate această hepatită C. Deci, dacă îți vine să crezi, în trei luni de tratament am anulat cei 16 ani de chin. Absolut incredibil!

Asta a fost cea mai grea perioadă a vieții mele. Apoi, normal, mai vin situații, când ți-e greu să te lași de fotbal, ca jucător, ca antrenor. Decizia de a mă lăsa de antrenorat a venit fix în perioada asta când trebuia să fac tratamentul. După am zis că tot ce-mi rămâne de trăit vreau să trăiesc într-un mod bun, plăcut.

Sorin Cârțu pleacă la mașină în timpul meciurilor Universității Craiova: „Nu rezist!”

Trecem peste toate aceste amintiri mai neplăcute și aș întreba care ar fi primul și cel mai bun meci care îi vine în minte lui Sorin Cârțu din postura de jucător?

– Am avut multe meciuri bune. Parcă aș zice cel cu Betis Sevilla. Au fost și cele cu Olympiakos, când am fost foarte inspirat, când am dat gol și la Craiova, dar și la Atena. Totuși, aș spune că o prestație a mea de excepție a fost cu Betis Sevilla, când am dat și gol și am nimerit și bara de trei ori.

Cine îl mai poate enerva pe Sorin Cârțu la 71 de ani? 

– De enervat nu cred că mă mai poate enerva careva, dar cu emoțiile altfel stă treaba. Sunt destule momente de emoții, în special când joacă echipa. Sunt momente când plec din timpul jocului, nu rezist să le văd. Plec la mașină în timpul meciului, că mă strsez, stau ce stau, pentru că vreau să evit momentele tensionate, iar apoi revin la locul meu în stadion. Vreau să nu mai am parte de surprize neplăcute.

Care este cea mai mare prostie pe care ați auzit-o despre dumneavoastră și v-a venit să râdeți?”

– Sunt multe exagerări în mediul online, chiar și neadevăruri. Sunt comentarii multe legate de orice, dar mereu am trecut peste, nu le pun la suflet. Sunt chestii inerente, nu le bag în seamă.

Marele vis al lui Sorin Cârțu la 71 de ani: Universitatea Craiova în primăvara europeană!

Vă întreb ceva și vreau să-mi răspundeți din suflet: ce ar trebui să se întâmple la Universitatea Craiova ca Sorin Cârțu să spună «Gata, acum pot să stau liniștit»?”

– S-a cam întâmplat deja, anul ăsta. A fost un an împlinit pentru că am luat și trofeele, iar acum se merge destul de bine. Parcă aș vrea acum să finalizăm anul cu o trecere în primăvara europeană, în Conference League și atunci chiar ar fi anul perfect. Suntem aproape, suntem în grafic și am încredere că putem să o facem și pe asta. Doamne ajută!