0-0 între CFR și Universitatea la Cluj, un rezultat care îi ajută doar pe olteni. Coelho putea să facă mai mult azi, dar cu acest punct s-a apropiat de un trofeu mâine.
Acest meci s-a mai jucat în sezonul trecut. Conștienți de superioritatea Craiovei, atât Pancu (atunci) cât și Șumudică (acum) s-au apărat pe două linii pe teren propriu, oglindind cu exactitate strategia Craiovei și marcându-i „la sânge” fiecare fotbalist, mai ales în benzi. De fiecare dată s-a terminat 0-0 și tot de fiecare dată CFR-ul și-a ratat șansele la obiectiv (atunci la un eventual titlu, acum la un eventual playoff).
Cu un punct pentru fiecare echipă, Știința termină turul pe primul loc, în timp ce CFR-ul îl termină pe 9, la distanță deja mare de locul 6. Putea Coelho să facă mai mult? Probabil ar fi putut să schimbe sistemul într-un 4-4-2, cu riscul de a fi „pedepsit” pe contraatac. Dar Coelho nu va fi niciodată genul care să riște să dea vrabia din mână pe cele trei puncte de pe gard. Nu a făcut-o nici sezonul trecut, nu a făcut-o nici în seara asta. El e genul care câștigă trofee.
Fane e înjurat des de tot felul de habarniști, dar rămâne o piesă esențială a Științei. Meciul l-a prins pe decarul Craiovei la spital, alături de părintele său mult iubit, care a suferit două infarcturi în decursul acestei zile.
Fără Baiaram în banda stângă, nici Bancu nu pare să se mai simtă în largul lui. Baiaram a fost înlocuit de Cicâldău, care nu a jucat rău. Dar e diferență între un „Cic” intrat în locul lui Matei (care nu are un sezon foarte bun) și unul intrat în locul lui Baiaram. Fane a fost, este și va fi o piesă esențială din angrenajul ofensiv.
Lui Coelho îi place cu siguranță extraordinara disponibilitate la efort a lui Teles. Nu are cum să nu-ți placă. Din păcate, când e jucat în poziții ofensive mai ales, lipsa de calitate tehnică a portughezului se simte. La fel ca în meciul cu Egnatia, Teles a părut să intre mai mult ca să închidă meciul decât ca să aducă un plus pe faza de atac. Din nou, poate Coelho chiar era mulțumit cu egalul. Sincer, și eu sunt.
Introdus și el în locul unui Matei neinspirat, Luca Băsceanu s-a zbătut iarăși în gol, așa cum face de prea mult timp. Poate că Mihnea Rădulescu ar trebui încercat mai mult.
Una peste alta, Coelho pare că știe, așa cum a știut și anul trecut, că trofeele se câștigă cu răbdare. În oltenească, proverbul zice „cine se trezește de dimineață departe ajunge„. În limbi mediteraneene e însă „chi va piano va lontano”: cine merge încet ajunge departe.
Nu am nicio îndoială că Știința va ajunge iarăși departe. Nouă, suporterilor ei, ne trebuie doar răbdare și credință. Cum ar zice Arteta, un alt om care pare să știe tot mai bine cum se câștigă titluri: trust the process!