Dacă Elisor își păstrează acest nivel de eficiență, se poate apropia de recorduri ale unor atacanți ca Kane, Aguero sau Haaland. Elisor sau Inzaghi vs. Karamoko sau Stojilkovic: de ce vorbim mai mult despre atacanții mai ineficienți, dar mai spectaculoși? Lui Pleșan nu-i place Elisor și-l preferă pe Assad, mie îmi plac amândoi, dar îl prefer pe Nsimba. Strategia Craiovei de a rula trei atacanți centrali pe un singur post disponibil o face să se laude cu cei mai buni atacanți din acest sezon.
Cu golul victoriei înscris la Csikszereda, Simon Elisor a trecut în fruntea clasamentului golgheterilor, cu 6 goluri marcate, la egalitate cu alți trei rivali. Tot câte 6 goluri au Alibek Aliev (U Cluj), Andrei Dumiter (Botoșani) și Stefan Drazic (CFR Cluj). Doar că Elisor a petrecut mult mai puțin timp pe teren decât ceilalți trei rivali enumerați. Mai precis, Elisor are un gol (dintre acelea șase) la fiecare 35 de minute, Aliev unul la fiecare 108 minute, Dumiter unul la fiecare 132 de minute, iar Drazic unul la fiecare 140 de minute.
Dacă e să vorbim în xG (goluri așteptate conform ocaziilor avute), Elisor impresionează de asemenea: a dat 6 goluri dintr-un xG de 1,02, adică a marcat de șase ori mai mult față de șansele avute.
Firește, merită spus că e greu să menții un nivel de eficiență măcar asemănător cu cel al lui Elisor pe parcursul unui campionat întreg. Și totuși, dacă e să alegem exemple celebre de eficiență pe parcursul a sezoane întregi, două despre care s-a scris mult ar fi Sergio Aguero în sezonul 2013-2014 (un gol la fiecare 90 de minute petrecute pe teren) și mai ales Harry Kane în sezonul trecut (un gol la fiecare 66 de minute). Cu mențiunea că Kane joacă totuși într-un campionat faimos pentru cât de dezechilibrat e, Bayern fiind campioană în 13 dintre ultimele 14 ediții ale Bundesliga.
Am văzut mulți oameni din presă sau din publicul românesc impresionați de atacanți ca Stojilkovic, care este într-adevăr un vârf foarte spectaculos, dar deocamdată și cam „ratangiu”. În ciuda faptului că elvețianul a marcat de două ori aseară cu U Cluj, acesta are o eficiență foarte slabă comparat cu oricare dintre cei patru golgheteri ai Superligii. Mai exact, Stojilkovic are doar un gol marcat la fiecare 240 de minute jucate.
Explicația este că mulți microbiști văd ce e ușor de văzut: tehnica, viteza, forța sau anumite atuuri evidente (șuteori buni, joc aerian bun etc.). Prea puțini văd însă calități mentale care îi fac pur și simplu pe atacanți ca Inzaghi sau Elisor să fie „omul potrivit la locul și momentul potrivit”. Acestea sunt anticipația, poziționarea, concentrarea, flerul sau ceea ce numim „spirit vizionar” (adică inteligență combinată cu creativitate).
După victoria de la Miercurea Ciuc, Mihăiță Pleșan a spus că „Elisor dă multe goluri cu poarta goală, mă aștept la mai mult de la un atacant. Mie îmi place mai mult Assad.”
Este exact genul de „bias” despre care vorbeam mai sus: preferăm atacanții care plac ochiului, iar acest subiectivism „poetic” specific uman ne face să-i alegem chiar și înaintea acelora care își fac treaba mai bine.
Într-adevăr, Assad e un atacant mai plăcut ochiului decât Elisor. De altfel, Assad însuși are un gol marcat la fiecare 96 de minute petrecute pe teren în Superliga, adică e mai eficient decât Dumiter, Alibek sau Drazic, de exemplu, iar decât Stojilkovic sau Karamoko nici nu mai vorbim. Francezul de la Dinamo are 2 goluri de toate în acest sezon, unul pentru fiecare 241 de minute jucate.
Dar nu am uitat cumva ceva? Dacă ar fi să aleg un preferat dintre cei trei, eu aș zice Nsimba, care e golgheterul Științei în toate competițiile din acest sezon. Francezul are 8 goluri înscrise în toate competițiile din iulie încoace, în timp ce Elisor și Assad au doar câte 6.
De altfel, Nsimba însuși are o eficiență foarte bună, la fel ca Elisor sau Assad: un gol la fiecare 107 minute jucate. Dar contează mai puțin care sunt preferații noștri și mai mult că Universitatea Craiova, după mulți ani în care a suferit mult referitor la calitatea vârfurilor de atac transferate, are pur și simplu cei mai buni atacanți din toată Superliga.
Elisor, Assad și Nsimba conduc topul atacanților din România în acest moment în ceea ce privește eficiența pe teren, iar faptul că Coelho și conducerea de la Craiova i-au păstrat pe toți trei în lot, în ciuda ofertelor din vară, pare o decizie excelentă. Pe lângă că se creează astfel o atât de necesară concurență în atac, din moment ce portughezul joacă foarte rar cu doi atacanți centrali concomitent pe teren, fiecare are și tonusul necesar pentru a-și domina adversarii fizic.