Ce rol joacă fiecare dintre acești actori în fotbalul românesc? Cum influențează televiziunile audiența de stadion și cum ar trebui să negocieze cluburile vânzarea produsului fotbal în interesul lor și al suporterilor. În studioul FANATIK SUPERLIGA a avut loc o interesantă dezbatere (care ar merita poate mai mult spațiu) despre prezența suporterilor pe stadion la meciurile din SuperLiga. Declanșatorul discuției a fost prezența sub așteptări a publicului la meciurile disputate acasă în ultima etapă de campionat de Dinamo și respectiv Rapid. Două echipe cu rezultate notabile în acest sezon, care veneau după o serie de patru victorii consecutive, dar care au strâns în tribune o asistență modestă la meciurile lor cu Botoșani și respectiv Corvinul.
Rapid a câștigat pe cât de nesperat, pe atât de spectaculos în etapa precedentă la Cluj, cu Universitatea. Victoria cu Corvinul era obligatorie pentru a păstra contactul cu liderul Dinamo; ar fi fost a cincea victorie la rând a băieților lui Pancu. Și totuși, sub 8.000 de spectatori au venit sâmbăta seara în Giulești pentru a încuraja echipa. De ce oare?
Meciul din Giulești a fost programat sâmbăta, de la ora 21:30. Suntem în octombrie, iar temperaturile la ceas de seară au început să scadă binișor sub 10 grade. Vara a trecut de mult. Dar nu asta este principala problemă a celui care ia calea stadionului, ci transportul. Dacă nu vii cu mașina personală la stadion, la ora 23:30 nu mai ai pur și simplu cu ce să te întorci acasă. Mijloacele de transport în comun nu mai circulă, iar la companiile de ride-sharing (taximetria pe nou) intră în acțiune tariful dinamic care triplează valoarea cursei spre casă. Așa că, dacă nu locuiești la distanță de plimbare de stadion, rămâi acasă.
De ce începe un meci în luna octombrie la ora 21:30? Aceasta este întrebarea la care trebuie să găsim răspuns. Și apoi, explicații pentru răspuns. Digi și Prima TV sunt deținătoarele de drepturi TV pentru SuperLiga. Pe Digi Sport 1 și Prima Sport 1 de la ora 19:30 a fost programată partida de La Liga Betis – Barcelona. Acesta este motivul pentru care meciul Rapidului urma să înceapă de la ora 21:30 în luna octombrie. De ce nu mai devreme totuși? Barcelona e sigur o echipă interesantă pentru televiziuni, dar audiențele de La Liga sunt sub cele din SuperLiga, mai ales când e vorba de echipe de tradiție din România. Pentru că diferența netă de valoare dintre fotbalul spaniol, La Liga și fotbalul românesc e compensată de pasiunea și emoția pe care ambițiile locale le pun în joc. Fotbalul înseamnă înca emoție, nu s-a transformat complet în divertisment.
Ei bine, tocmai pasiunea fanilor este cea care aduce audiență deținătorilor de drepturi TV. Ei au nevoie de audiență pe perioada întregii zile, de aceea Dinamo, sau Rapid, sau FCSB, sau Craiova joacă în general la finalul zilelor, urmate de emisiuni de dezbateri în studio. Astfel, publicul rămâne în fața ecranului până după miezul nopții, iar audiența se transformă în venituri pentru stația TV.
Ceea ce, să nu fiu greșit înțeles, e perfect de înțeles din perspectiva televiziunilor. Achiziția drepturilor TV nu este o operațiune de binefacere, ci un demers lucrativ, menit să aducă profit. Dar, în orice negociere și relație comercială sunt cel puțin două părți. Iar contractul, legea părților, trebuie să funcționeze în beneficiul amândurora. Aceste părți sunt televiziunile, pe de o parte și respectiv cluburile, reprezentate de Liga Profesionistă pe de altă parte. Ei bine, prin acest contract, deținătorii de drepturi TV stabilesc orele și zilele de disputare ale partidelor. Așa s-a ajuns la acest 21:30 pentru Rapid – Corvinul.
La ora 21:28 echipele se aflau pe teren, pregătite de start. Peluza și tribunele ridicaseră fularele în așteptarea imnului, fotografii erau gata pentru pozele oficiale ale echipelor. Deodată, Ionuț Voicu fuge spre peluză, are o scurtă discuție acolo, apar scandări împotriva televiziunilor. Startul meciului se amână, pentru că…încă se joacă la Sevilla. Sunt prelungiri la Betis – Barcelona, mă-nțelegi, iar jucătorii și spectatorii din Giulești pot să aștepte. Oricum nu mai aveați metrou și autobuze la 23:30, unde vă grăbiți? Ce mai contează 10 minute în plus?
Am ieșit din stadion după 23:40 sâmbăta nopatea. E octombrie, sunt 8-9 grade la București. Vor veni însă noiembrie și apoi decembrie. Și ne vom mira în continuare că lumea nu vine la stadion. De ce sacrificăm suporterul de stadion pe altarul audiențelor? Aceasta e de fapt întrebarea.
Interesul televiziunilor este, așadar, acela de a prelungi audiențe cât mai ridicate pe tot parcursul zilei. Care este interesul cluburilor, proprietarele produsului tranzacționat? Ei bine, cluburile doresc să încaseze sume cât mai mari de la televiziuni, cu siguranță. Dar, de câțiva ani, au descoperit cât de importante sunt veniturile din ticketing și din “zi de meci” (mâncare, băutură, materiale promoționale vândute la stadion în ziua meciului). Cei cu viziune (nu exagerat de mulți, din nefericire) înțeleg că perpetuarea și creșterea brandului se realizează cu tribune pline și atmosferă în stadion.
Când la TV se văd tribune goale sau parțial ocupate, produsul are de suferit atât pentru televiziuni, cât și pentru cluburi. Pentru deținătorii de drepturi este un compromis acceptabil; este însă și pentru cluburi? Când accepți astfel de ore de disputare pentru meciurile de acasă, iți asumi o prezență scăzută. Înțeleg oare cluburile că asta, pe termen mediu și lung, le aduce deservicii? Într-o epocă în care fotbalul de stadion e o formă de petrecere a timpului liber care intră în competiție cu ZECI de alte opțiuni, a accepta să joci în octombrie, noiembrie, decembrie de la 21:00, sau 21:30 este o crimă împotriva fotbalului și o crasă lipsă de respect la adresa propriilor suporteri. Pe care îi sacrifici cu bună știință, cu premeditare, în schimbul unor bani ușor obținuți de la televiziuni. Fără a ințelege că vinzi astfel sufletul fotbalului și iți îndepărtezi propriul public. Adică iți subminezi propriul brand.
Veți spune că bugetele cluburilor depind de banii televiziunilor, deci cluburile sunt nevoite să accepte compromisul. Și v-ați înșela, cel puțin parțial. Televiziunile, cum spuneam, nu fac acte de caritate achiziționând drepturile TV. Își “scot” investiția cu profit, altfel nu ar mai face-o.
Poate că numite cluburi chiar depind de aceste drepturi, dar nu toate. Pentru sezonul 2024-2025, cluburile de top din SuperLiga au încasat următoarele sume din drepturi TV:
În 2025, veniturile totale ale FCSB s-au ridicat la nu mai puțin de 27 milioane euro, iar Craiova a produs 16,6 milioane euro. Cum ambele au participat în cupele europene, haideți să luăm exemplul Rapidului, club de la care am început discuția. Venitul Rapidului a fost de 11.7 milioane euro. Fără a participa în competiti europene. Adică fără contribuții UEFA, sau ticketing de meciuri europene, sau venituri din zi de meci la astfel de jocuri. Așadar, pentru Rapid drepturile TV reprezintă sub 20% din venitul total, într-un sezon fără cupe europene. O pondere importantă, dar nicidecum una critică.
Pentru un stadion plin în octombrie, cu un adversar mai puțin ofertant, meciul trebuie să înceapă cel târziu la ora 20:00. Cel târziu, ideal mai devreme. Spectatorul nu trebuie să plece de la meci cu sufletul la gura întrebându-se dacă mai prinde ultimul metrou, sau ultimul tramvai. Mai ales daca schimbă mai multe mijloace de transport până acasă. Dar pentru asta e nevoie de o negociere dură cu televiziunile.
Dacă în pandemie cluburile chiar depindeau de banii televiziunilor, lucrurile stau cu totul altfel acum. În cazul în care mâine cluburile nu ar mai vinde drepturile TV, nu fotbalul s-ar închide, ci studiourile. Fotbalul ar supraviețui, iar cluburile ar ajunge, în cele din irma, la o formă de cooperare care le-ar permite să-și valorifice avantajos produsul. Interesul cluburilor nu este acela de a asigura audiența posturilor TV, sacrificandu-și audiența de stadion. Ci acela de a-și prezerva și mări bazinul de suporteri, încasând în plus bani de la televiziuni.
Cumva, pare că suporterul de stadion este un accesoriu atât pentru cluburi, cât și pentru televiziuni. În fotbalul adevărat, niciodată omul care vine la stadion nu este perceput așa. A amâna inceptul de meci pentru că o partidă din alt campionat nu s-a încheiat e o formă rară de lipsa de respect. Practic, o televiziune decide pe timpul suporterului, cu acceptul clubului. Nici unul, nici celălalt neavând acest drept. Desigur, pentru ca meciul Rapid – Corvinul să înceapă la ora 19:00, sau la ora 14:00 (de ce nu?), e nevoie ca cluburile să conștientizeze problema, să îi înțeleagă importanța și să se coalizeze. Iar împreună cu LPF, să schimbe raportul de forțe la negociere.
LPF pare să știe cam unde se termină iubirea pentru un club, este preocupată de accesul unui anume club în play-off, dar nu pare să înțeleagă importanța audienței de stadion și nici care este interesul pe termen lung al cluburilor. Declarativ, ne dorim tribune pline. Dar practic nu facem demersurile necesare pentru asta. Suporterul de stadion este o specie pe cale de dispariție, care trebuie protejată. Nu desconsiderată. Este în interesul cluburilor, în primul rând. Cel puțin atât vreme cât fotbalul se va juca în iarbă.
“(…) prezența pe stadion nu mai pare a fi expresia libertății, ci devine obiceiul reflexiv al unor oameni mai în vârstă, în timp ce moda este să trăiești prin conținut scurt, autentic, real și nedistorsionat.”
Autorul și emițătorul acestor enormități a dispărut (definitiv, sper) din fotbal. Dar ideile sale par că i-au supraviețuit și s-au transformat în principii de business. Cu meciuri la 21:30 în octombrie, fotbalul va deveni într-adevăr o experiență autentică, reală și nedistorsionată, dar în mediul virtual, nu pe stadion. Dacă asta ne dorim, asta o să avem.