Declarația controversată a secretarului genaral LPF a fost făcută în podcastul realizat de Tudor Samuilă și a provocat reacții imediate în rândul suporterilor rapidiști. “Rapid nu are astăzi valențe de club național. E un club foarte iubit în Giulești și probabil în anumite zone din București. Da’ cam acolo se termină cu iubirea pentru Rapid.” Rațional, ar trebui să “comentez” prima afirmație – “Rapid nu are valențe de club național.” Și o voi face, dar numai după ce descarc emoția provocată de cea de a doua – “Da’ cam acolo se termină cu iubirea pentru Rapid.”
În primul rând, încep prin a-i mulțumi domnului Justin Ștefan pentru replica transmisă prin intermediul rețelelor sociale președintelui Rapidului (domnului Angelescu). Și asta pentru că îmi oferă ocazia de a ataca la rândul meu subiectul. Recunosc sportiv că nu am fost pe fază atunci când s-a născut acest subiect și îl felicit pe Daniel Șendre că a stat cu fața la joc și nu a lăsat să cadă în careu mingea asta plouată.
LPF este organizația cluburilor din SuperLiga. Rolul ei este să organizeze campionatul, să reprezinte interesele cluburilor și să dezvolte valoarea comercială a competiției. Rostul unei ligi profesioniste este să adauge valoare prin organizare, negociere și promovare. Cluburile concurează pe teren, dar au un interes economic comun: un campionat care generează venituri cât mai mari. Cluburile sunt concurente sportiv, dar în același timp sunt partenere în afacerea comună a campionatului. Ele constituie organizația, iar conducerea Ligii trebuie să lucreze în interesul lor colectiv.
SuperLiga este produsul comun rezultat din participarea cluburilor, produs pe care LPF trebuie să îl administreze și să îl valorifice. În intresul cui? Al cluburilor, desigur. LPF nu reprezintă, din punct de vedere comercial, sau financiar absolut nimic. Nu are nimic de vânzare, nu are nimic de oferit fără cluburi. Nu cultivă nimic, nu produce nimic și nici cărți nu scrie. În acest context, cum este oare posibil că numărul doi din LPF să se exprime astfel în legătură cu unul dintre cei mai importanți contributori la produsul colectiv pe care LPF are datoria să îl valorifice cât mai bine?!
Dacă un rival al Rapidului s-ar fi exprimat astfel (arogant, ironic și superior), m-ar fi deranjat, dar aș fi înțeles logica lucrurilor. E de neconceput însă ca administratorul afacerii la care Rapid este (metaforic vorbind) acționar, să se exprime astfel. Am petrecut o viață în sistemul corporatist, dar nu am întâlnit nicăieri și niciodată un manager (fie el și de top) care să se exprime ironic și superior la adresa unui acționar. Ale cărui interese trebuie să le reprezinte.
De unde până unde? Adică serios, de unde știm asta? Replica domnului Ștefan a apărut în contextul unei discuții despre audiențe. Ceea ce mă face să cred că încurcam borcanele și folosim în discuție niste termeni pe care nu îi stăpânim suficient. Generează FCSB cele mai mari audiențe în fotbalul românesc? Fără discuție că da! Transformă asta FCSB în SINGURUL club cu valențe de club național? Cu siguranță nu. Sau poate doar dacă nu stăpânim sensul termenilor.
Valența de club national nu se măsoară prin audiență, ci prin răspândirea geografica a suporterilor unui club. Iar Rapid este cu siguranță un club cu valențe naționale, pentru că are suporteri și la București și la Constanta și la Cluj și la Timișoara și la Iași. Dacă domnul Ștefan consideră că în fotbalul românesc există un singur club “cu valențe de club național”, se inșeală amarnic.
Ar fi însă o opinie perfect congruentă cu cea a numărului unu din LPF, opinie exprimată la începutul acestui an: “dacă FCSB nu ajunge în play-off, toate cluburile au de pierdut”. Ambele aserțiuni demonstrând modul în care LPF împarte cluburile pe categorii. Campionatul pare, în lumina acestora, o competiție organizată pentru ca FCSB să aibă parteneri de business și de întrecere sportivă. Cu LPF protector al intereselor clubului cu anvergură națională, nu în egală măsură al tuturor intereselor participantelor la competiție.
În același podcast, domnul Samuilă (realizatorul podcastului) ridică la rândul său o minge la fileu: “N-avem vedete, n-avem brand, n-avem nimic.” O replică asortată cu discuția de până atunci. Și la fel de profund greșită. Pentru că fotbalul românesc are branduri. Chiar are branduri! Unele dintre ele pur romanești, ba chiar și centenare. Desigur, putem discuta despre cum sunt ele puse în valoare, comunicate și monetizate, mai ales în comparație cu cele internaționale. Dar, domnilor…evident că avem branduri!
Aceste branduri nasc pasiuni și rivalități. Aceste branduri construiesc dezbateri, emisiuni, podcasturi. Și în final audiențe care plătesc salarii și la LPF și în televiziuni și în presă în general. Doar nu avem vanitatea de a crede că lumea ne urmărește și ne citește doar pentru scriitura și spontaneitatea noastră, nu? Dacă avem aceasta convingere, hai să dezbatem literatură în podcasturi, iar dezbaterile de seară să fie despre folclor și bucătărie tradițională. Sau să comentăm doar El Clasico și derby della Madonnina.
“Uite, n-am o statistică în zona asta, dar aș vrea să văd care-i puterea de cumpărare a fanilor Rapidului, sau a fanilor Craiovei.”
A spus asta la un moment dat în discuție domnul Ștefan. Simțim, așadar, nevoia unor elemente măsurabile în discuția noastră. Dar prima întrebare care se naște este: de ce nu avem o statistică în zona asta? Chiar! LPF, de ce nu avem o astfel de statistică? Cum vindem competiția? Cum o valorificăm? Cum îi creștem valoarea? Pe senzații? Pe impresii? Pe un “are, sau nu are valențe de club național” venit din înțelegea (sau neînțelegerea) fenomenului?
De exemplu, ne-am putea lua niste informații din rapoartele financiare anuale ale cluburilor. Am vedea acolo că în 2025, fără a participa în cupele europene, Rapid a avut al treilea venit din campionat – 60 milioane lei. Sau cele mai mari venituri din activități comerciale (peste Craiova, participantă în cupele europene) – aproape 7 milioane lei. Sau un venit din ticketing foarte apropiat de Craiova, dar cu mai puține meciuri și mai ales, fără partide în Europa.
„De aceea, în lipsa unor performanțe sportive notabile, perspectiva unei extinderi substanțiale a bazei de suporteri trebuie argumentată cu atenție. Ambiția este firească, dar o estimare serioasă a potențialului comercial are nevoie de dovezi. Pentru cluburile românești, consider că rezultatele europene și prezența repetată în fazele principale ale competițiilor UEFA pot contribui semnificativ la atragerea unui public mai larg.”
Excelentă precizarea domnului Ștefan de astăzi, doar că fără legătură cu discuția inițială. Nimeni nu a contestat importanța performanței sportive și a participării în cupele europene. Absolut nimeni. Polemica a fost declanșată de valențe. Și de confuzia (voită sau întâmplătoare) intre audiența unui club și calitatea sa de club cu valențe naționale.
Ce programe de înzestrare cu infrastructură informatică derulează LPF în rândul cluburilor din SuperLiga? Secretarul general LPF sesizează foarte bine necesitatea unor informații din zona comercială a cluburilor. Orice instituție din zona de business are aceste informații. De ce fotbalul nu le are? Dacă nu exista această inițiativă în rândul cluburilor, de ce nu promovează LPF programe în acest sens?
CRM, platforme de ticketing, aplicații mobile – acesta este un ecosistem banal pentru un club din fotbalul avansat. Un CRM ar ajuta și cluburile, dar și LPF să știe EXACT câți clienți au cluburile, ce cumpără aceștia, câți bani cheltuiesc anual cu pasiunea lor. Dacă am avea informația, nu ne-am mai rătăci printre valențe. În Belgia, spre exemplu, Liga negociază contracte cu platforme de ticketing pentru toate cluburile afiliate. De ce? Pentru a spori puterea de negociere a cluburilor și pentru a obține funcționalitățile dorite din partea platformei. Și un sistem unitar de organizare a informației. E doar un exemplu. Pentru sănătatea afacerii fotbal, de ce nu își propune administratorul său informatizarea acesteia?
“Aceasta este distincția pe care am dorit să o subliniez: identitatea, expunerea și capacitatea de monetizare sunt legate între ele, dar nu sunt același lucru.”
Exact. Nu sunt nicidecum același lucru. Dar exact asta a fost confuzia pe care ați întreținut-o atunci când ați amestecat audiența cu valența națională, stabilind la granița cărui cartier se oprește dragostea pentru unul dintre cluburile istorice (brand național!) care asigură veniturile LPF. Chestiune care sigur nu intră nici în atribuțiile și nici în competențele Ligii.